Islamismul

În primele decenii ale secolului al VII-lea, intensificarea procesului de destramare a relatiilor gentilice si de formare a claselor sociale a creat premizele aparitiei statului arab. În actiunea de consacrare a societatii, pe plan ideologic, si de accelerare a formarii statului unificat prin unirea triburilor arabe un rol deosebit l-a avut mahomedanismul sau islamismul.

Aparitia islamismului a fost pregatita de existenta in credintele arabe preislamice, a conceptiei despre o zeitate principala – Allah, ca si de influenta conceptiilor mozaice si crestine despre o zeitate unica Jahve si Dumnezeu . Însa, islamismului – asa cum a aparut el in Arabia – a fost initial o puternica reactie împotriva politeismului pe de o parte, si a dominatiei straine pe de alta parte. A însemnat o radicala reforma religioasa, dar si o trezire la viata istorica a unei populatii relativ sarace. De aceea s-au conturat doua elemente principale: unul religios propriu-zis, considerat ca revelatie, si unul uman, caracterizat prin dorinta de eliberare si de expansiune.

În opinia musulmanilor, nu exista alt întemeietor al religiei islamice, decât Dumnezeu, care a restabilit raportul de ascultare, de supunere, existent intre om si Dumnezeu înca de la crearea omului, raport în care Dumnezeu este Stapânul, iar omul este supus – musulman, rob – abd. Totusi, cei mai multi cercetatori ai religiei islamice sunt de acord ca aceasta aluat nastere prin misiunea speciala a lui Mahomed ( apox.570-632), creatorul, sub forma unui sistem coerent si unitar, a noii religii si propovaduitorul acesteia.

Unul din obiectivele însemnate ale învataturii lui Mahomed a fost unirea triburilor arabe, pentru a carei realizare, Mahomed si urmasii sai au îndemnat la solidaritate între musulmani si a urmarit sa atenueze contradictiile sociale din societatea araba si neîntelegerile dintre triburi. Acestia au proclamat "razboiul sfânt" – djihad –împotriva nemusulmanilor, folosindu-l, ca o diversiune menita sa abata masele saracite si exploatate de la lupta sociala si ca un mijloc de a uni toti arabii prin organizarea unor razboaie de prada si cucerire de mari proportii.

Impunerea islamismului nu s-a realizat însa lesne. La început Mahomed si-a câstigat adepti din rândurile populatiei sarace din Mecca, ceea ce a trezit ostilitatea aristocratiei si negustorimii de aici, fapt pentru care Mahomed si adeptii sai au fost siliti sa se retraga din Mecca si sa se refugieze la Yathreb, localitate în care a continuat propovaduirea noii religii, bine primita, motiv pentru care Yathreb si-a schimbat numele in Medina, "Orasul Profetului" – Madinat- an-Nabi . Retragerea lui Mahomed, Hegira, este considerata de musulmani data de început a erei lor – 16 iulie 622.