Iubire Cruce și Lumină

În viata liturgica ortodoxa,avem în Postul Mare,doua Duminici care se succed si anume:Duminica Sfântului GRIGORIE PALAMA si Duminica SFINTEI CRUCI; revelatia Luminii si revelatia Crucii.

Sa le unim! Sa împletim lumina cu Iubirea!(Iubesti ceea ce vezi).

Pentru a întelege despre ce este vorba,voi face o prezentare succinta a Învataturii Sf. Grigorie Palama.

Gândirea acestui Sfânt reprezinta un fenomen de renastere specific crestinismului ortodox.El valorifica si sintetizeaza traditia multiseculara în crestinismul rasaritean a RUGACIUNII LUI IISUS: „Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul”. Începuturile practicarii metodice a acestei rugaciuni se confuda practic cu începuturile crestinismului rasaritean.

Teologul KALLISTOS WARE,episcop de DIQKLETA,Marea Britanie si profesor de Teologie la Universitatea din OXFORD,care a vizitat si Colegiul Vasile Alecsandri nu cu mult timp în urma,a încercat si a reusit sa dea o explicatie „Rugaciunii lui Iisus”,considerând-o drept forma cea mai concentrata a învataturii crestine.

În prima ei parte se afirma învatatura despre Sfânta Treime.Prin numirea lui Iisus drept Fiu al lui Dumnezeu se prezuma existenta Tatalui si pirn numirea lui Iisus ca Domn se prezuma existenta Duhului Sfânt,daca tinem seama si trebuie sa o facem,de ideea Sf. Ap. Pavel exprimata la I Corinteni capitolul XII,versetul 3,dupa care Iisus nu poate fi Domn decât prin Duhul Sfânt.În acelasi timp,prin invocarea numelui lui Iisus se afirma si firea lui umana(pe lânga cea Divina). Acest imn este o afirmare neconditionata a convingerii în existenta lui Dumnezeu.

Aceasta Rugaciune este,dupa Sf. Grigorie o forma sublima de cunoastere care se distinge de cunoasterea obisnuita prin supra abundenta trairilor si experientelor divine.

În acelasi timp,prin cererea exprimata în rugaciune,omul îsi recunoaste conditia creaturala si supusa pacatului si mai departe,speranta în iertarea acestor pacate si în mântuire.

Dar în centrul doctrinei palamite sta revelatia Luminii.

Textele lui Palama au aparut dintr-o motivatie polemica.

Polemica dintre teologul(grec sau italian) Varlaam de Calabria si Sf. Grigorie Palama din primele decenii ale sec. al XIV-lea crestin,va porni de la interpretarea momentului Schimbarii la Fata alui Iisus de pe Muntele Tabor,sarbatoarea praznuita de noi la 6 August,mai precis în ceea ce priveste lumina nefireasca ce a ansotit acest fenomen.Pentru Varlaam aceasta nu a fost decât un fapt fizic, fie el si creat prin puterea si vointa divina.

Sf. Grigorie,cu argumente dintre cele mai concludente afirma în concluzie,ca lumina taborica nu putea fi decât un simbol al divinitatii,având aceeasi esenta cu divinitatea.

În continuare Sf. Grigorie constituie teoria dinstictiei dintre Esenta Divina si Energiile,Puterile sau Lucrurile Divine.

Esenta Divina este absolut imposibil de perceput,cunoscut,trait sau experimentat. În schimb harul divin reprezinta revarsarea unei parti din aceasta esenta în anumite componente ale lumii create.Unirea dintre harul divin si sufletul uman nu depinde numai de initiativa divina ci si de efortul persoanei umane de a se constitui ca receptacul al acestei revarsari.Acest efort al fiintei umane presupune eliberarea de patimi,trecerea de la cunoasterea catafotica la cea apofatica si practica neîncetata a Rugaciunii lui Iisus.

Fenomenul luminii taborice nu a reprezentat trecerea lui Iisus de la o stare la alta ci transfigurarea în sensul unei desavârsite experiente mistice a Apostolilor care au asistat la eveniment.

Ati înteles de ce este necesara unirea Crucii cu Lumina.

Lumina este prin excelenta simbol al Învierii,nu putem vorbi de Cruce decât alaturi de Înviere;numai si pentru Înviere.Crucea este revelatia Treimii.Dumnezeu este Iubire pentru ca este Treime.Un solitar metafizic nu poate revela Iubirea,n-o poate proclama.

Unul se poate iubi numai pe el.În trei iubirea este desavârsita.Aceasta iubire este în dezvaluirea Crucii:

„Fiindca,atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,încât L-a dat pe singurul sau fiu,ca tot cel ce crede în EL sa nu piara ei sa aiba viata vesnica”.Din Iubire s-a nascut Jertfa,deci din Treime s-a nascut Crucea.În acest sens zicea Dostoievski: „Nu piroanele l-au rastignit pe Hristos ci Iubirea!” Crucea e Taina,Icoana a supremei iubiri.