Iudaismul

Iudaism – doctrina religioasa a evreilor.Se poate referi de asemenea si la sistemul religios al evreilor in general.

Cartea misterului pecetluit

Principalele doctrine ale Kabbalei urmaresc sa rezolve urmatoarelor probleme:

(a) Fiinta Suprema, natura si atributele Sale.

(b) Cosmogonia.

(c) Crearea îngerilor si a omului.

(d) Destinul omului si al îngerilor.

(e) Natura sufletului.

(f) Natura îngerilor, demonilor si a elementelor.

(g) Sensul legii revelate.

(h) Simbolismul transcendent al numerelor.

(i) Tainele continute în literele ebraice.

(j) Echilibrul contrariilor.

"Cartea Misterului Pecetluit" se deschide cu aceste cuvinte: "Cartea Misterului Pecetluit este Cartea care descrie echilibrul balantei". Ce vrea sa se spuna aici prin termenii "echilibrul balantei"?

Echilibrul este acea armonie care rezulta din analogia contrariilor, este punctul mort unde opozitia fortelor contrarii fiind egala în putere, repaosul succede miscarii. Este punctul central. Este "punctul din interiorul cercului" al simbolismului antic. Este sinteza vie a puterii echilibrate. Astfel, forma ar putea fi descrisa ca echilibru de lumina si umbra; luati oricare din factori si forma dispare.

Termenul balanta este aplicat celor doua naturi opuse din fiecare triada a Sephiroturilor, echilibrul lor formând cea de-a treia Sephira a fiecarui ternar. Ne vom întoarce la acest subiect când vom explica ce reprezinta Sephiroturile. Doctrina echilibrului si balantei este o idee kabbalistica fundamentala.

"Cartea Misterului Pecetluit" spune mai departe ca "acest echilibru atârna în acel loc care exista negativ". Ce este existenta negativa? Ce este existenta pozitiva? Distinctia dintre acestea reprezinta o alta idee fundamentala. A defini în mod clar existenta negativa este imposibil, fiindca atunci când este definita la modul distinct aceasta înceteaza a mai fi existenta negativa; atunci este existenta negativa ce trece în conditie statica. Astfel, cu câta întelepciune au trecut kabbalistii dincolo de întelegerea obisnuita supremul AIN, Ain, Cel ce exista negativ si AIN SVP, Ain Soph, Expansiunea nelimitata; în timp ce, legat de AIN SVP AVR, Ain Soph Aur, Lumina netarmuita, abia daca se poate forma o cât de mica idee.

Totusi, daca vom gândi si mai adânc, vom vedea ca asa trebuie sa fie formele prime ale Celui incognoscibil si inefabil, pe care noi, în forma sa manifestata, îl numim DUMNEZEU. El este Absolutul. Dar cum sa definim Absolutul? Chiar daca îl definim, ne va scapa din cuprindere, fiindca înceteaza atunci când este definit ca Absolut. Ar trebui, oare, sa spunem ca Negativul, Nesfârsitul, Absolutul sunt, logic vorbind, absurde, din moment ce sunt idei pe care ratiunea noastra nu le poate defini? Nu. Fiindca, daca am putea sa le definim le vom face sa fie, ca sa spun asa, parte din ratiunea noastra, iar nu ceva superior ei. Pentru ca un subiect sa fie capabil de a fi definit este nevoie ca acestuia sa i se atribuie anumite limite. Cum putem, asadar, sa limitam Nelimitatul?

Kabbala

Alaturi de Scripturi a existat, daca nu din totdeauna cel putin într-un trecut foarte îndepartat, o traditie menita sa explice si sa faca înteleasa Legea (Torah) atât pentru multimea profana cât si pentru o anumita categorie de initiati. Aceasta traditie, transmisa de-a lungul vremii exclusiv pe cale orala, se baza pe câteva aspecte:

1. Exista mai întâi tot ceea ce privea corpul material al Bibliei. Dupa cum în evul mediu anumite corporatii de lucratori aveau reguli stricte si secrete cu privire la construirea catedralelor, tot asa, construirea fiecarui exemplar al Bibliei era supusa unor reguli fixe, care constituia parteatraditiei;

2. Exista apoi tot ceea ce privea spiritul textului sacru. Comentariile si interpretarile vizau cu precadere doua aspecte principale: pe de o parte LEGEA, adica ansamblul regulilor ce determina relatiile sociale dintre membrii lui Israel precum si raporturile evreilor cu vecinii si cu Divinitatea; pe de alta parte, DOCTRINA SECRETA, adica ansamblul cunostintelor teoretice si practice prin intermediul carora se putea ajunge la cunoasterea Omului, a Universului si a Divinitatii.

Când pericolul pierderii traditiei orale s-a accentuat, a trebuit sa se ia hotarârea fixarii în scris a diferitelor sale aspecte, aparând mai multe lucrari importante, fiecare având menirea de a transmite o anumita parte a acestei traditii. Astfel, comentariile traditionale referitoare la partea legislativa a Torah au format MISHNAH, iar completarile ulterioare facute la comentariile traditionale (ceea ce ar corespunde jurisprudentei noastre actuale) au format GEMARAH. Reunirea într-un tot a acestor doua fractiuni ale partii legislative formeaza TALMUDUL.

Doctrina secreta era alcatuita din doua mari diviziuni: teoria si practica, esalonate în trei grade: un grad istoric, un grad social, un grad mistic. Ansamblul cunostintelor cuprinse în aceste doua diviziuni constituie KABBALA propriu-zisa.

Cartea Formarii

Doctrina ezoterica a traditiei ebraice poarta numele de Kabbala. În limba de origine se numeste QBLH, Kabbalah, ce provine de la radacina QBL, Qibel, însemnând "a primi". Apelativul se refera la obiceiul transmiterii cunoasterii ezoterice pe cale orala, apropiindu-se foarte mult de cuvântul "traditie".

Adevaratele surse ale Kabbalei trebuie cautate în:

a) Traditiile patriarhale referitoare la sfântul mister al lui Dumnezeu si al persoanelor divine;

b) Traditiile patriarhale cu privire la creatia spirituala si la caderea îngerilor;

c) Traditiile patriarhale despre originea haosului, materiei si reînnoirea lumii în cele sase zile ale creatiei;

d) Traditiile patriarhale referitoare la creatia omului vizibil, la caderea acestuia si la caile divine ce fac posibila reintegrarea sa.

Altfel spus, Kabbala se refera la Lucrarea creatiei (Ma'aseh Bereschit) si la Lucrarea Carului ceresc (Ma'aseh Merkabah).

Kabbala se împarte în doua mari parti: teoretica si practica, cartile alcatuitoare ale primeia fiind Sepher Ha Zohar si Sepher Yetzirah. Ultima este atribuita patriarhului Avraam, unele editii purtând pe frontiscipiu mentiunea:

"SEPHER YETSIRAH (Cartea Formarii) de Avraam: Transmisa oral fiilor sai; apoi, vazându-se proasta stare de lucruri din Israel, a fost încredintata de înteleptii din Ierusalim arcanelor si literelor cu cel mai ascuns înteles".

"Sepher Yetzirah" se ocupa de cosmogonia simbolizata de cele zece numere si douazeci si doua de litere ale alfabetului ebraic, numite "treizeci si doua de cai".

"Sepher Yetzirah" este printre putinele capodopere ale kabbalei care ne furnizeaza elementele necesare analizei doctrinei kabbalistice. Chiar daca nu este foarte întinsa si nu trateaza întotdeauna subiecte din cele mai elevate sfere, ea ne ofera o modalitate de compunere foarte omogena si de o rara originalitate. Obscuritatea în care a învaluit-o imaginatia comentatorilor dispare de la sine daca, în loc de a cauta misterele unei întelepciuni inefabile, vom vedea doar un efort al ratiunii de a întelege planul divinitatii.

Pe toata întinderea lucrarii, tezele sunt fundamentate pe ideea de Dumnezeu, pe interpretarea vointei si gândirii supreme, la fel cum se procedeaza în Biblie sau în orice alta capodopera religioasa în care este explicata lumea si fenomenele ei. De pilda, în Geneza se arata lumina iesind din neant la cuvântul lui Iehova; Iehova, dupa ce a facut din haos cerul si pamântul, si-a judecat propria creatie si a gasit-o demna de întelepciunea sa: soarele, luna si stelele au fost create pentru a lumina pamântul care este atasat firmamentului. Când ia lutul, prin care face sa treaca suflul vietii pentru a crea ultima si cea mai frumoasa dintre creaturile sale, este deja clar scopul de a plamadi omul dupa chipul sau.