Sfânta Taină a Euharistiei și Practica Ei

Introducere

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos şi încredinţate Sfintei Sale Biserici, prin care celor ce le primesc se împărtăşeşte harul nevăzut al Duhului Sfant, scopul lor fiind mântuirea şi sfinţirea acestora prin harul pe care ele îl conferă.

Biserica noastră Ortodoxă deţine o suită de şapte Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea, Mărturisirea, Împărtăşania, Cununia, Hirotonia şi Sfântul Maslu, spre deosenire de celelalte confesiuni şi denominaţiuni creştine, care nu recunosc calitatea de Sfantă Taină a unora, şi care neagă caracterul supranatural, haric şi sfinţitor al Tainelor, văzând în ele simple simboluri sau semne externe, asemănătoare ceremoniilor simbolice din Vechiul Testament.

Despre Sfânta Taină a Euharistiei s-a scris foarte mult. Sfinţii Părinţi au scris cu privire la aspectul său de jertfă mântuitoare, al legaturii indisolubile dintre Mântuitorul Hristos şi Sfânta Euharistie, despre beneficiul său duhovnicesc pe care îl aduce celor ce se împărtăşesc, despre locul său în cadrul Sfintei Liturghii, despre cum în jurul ei gravitează toate celelalte Sfinte Taine, şi alte multe scrieri despre Sfânta Euharistie.

În lucrarea de faţă, îmi propun să vorbesc despre Sfânta Taină a Euharistiei şi aspectul său practic în Biserica noastră Ortodoxă, adică despre savârşitori, primitori, pregătire pentru primirea acestei sfinte taine, dar şi despre aspectul său duhovnicesc, al efectelor şi roadelor duhovniceşti pe care le aduce aceasta celor ce se împărtăşesc de ea, precum şi părerile celorlalte confesiuni şi denominaţiuni creştine cu privire la Sfânta Taină a Euharistiei.

Sfânta Taină a Euharistiei

Numele acestei Taine vine de la cuvântul grecesc =mulţumire, deoarece Mântuitorul Hristos, înainte de a o institui la Cina cea de Taină, a mulţumit lui Dumnezeu prin rugăciune, iar după aceea a binecuvântat pâinea şi a dat-o Sfinţilor Apostoli.

Sfânta Euharistie ( Cuminecătură, Împărtăşanie) este taina prin care creştinul primeşte adevăratul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, sub chipul pâinii şi a vinului, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci

Această Taină este cea mai însemnată dintre toate tainele, căci dacă prin celelalte creştinul primeşte numai harul divin, prin Sfânta Euharistie el se împărtăşeşte cu însuşi izvorul harului, cu Domnul Iisus Hristos întreg. Ea împreună cu Botezul şi Mirungerea formează cele trei Taine ale iniţierii. Despre ea, părintele Dumitru Stăniloae, spune că le încoronează pe celelalte două nu numai ca plenitudine a puterii şi a vieţii celei noi, începută virtual prin Botez şi având în ea puterea virtuală, dezvoltată prin Mirungere. Euharistia implică în sine puterea morţii depline faţă de existenţa separată de Dumnezeu, începută prin Botez şi dezvoltată prin Mirungere

De asemenea, tot părintele Dumitru Stăniloae, spune că Euharistia este prin excelenţă Taina unităţii Bisericii. Cei ce se împărtăşesc împreună se află deja într-o unitate de credinţă, pentru că s-au împărtăşit şi mai înainte din acelaşi trup şi sânge al Domnului, începând din momentul ce a urmat Botezului. De aceea, încă mai înainte de anaforaua liturgică ( rugăciunea ce precede prefacerea), toţi credincioşii cântă: „ să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim”. Şi rostesc împreună crezul. Apoi se împărtăşesc împreună pentru sporirea acestei unităţi

Sfânta Euharistie a fost instituită de Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină, atunci când a oferit Sfinţilor Apostoli Trupul şi Sângele Său, sub chipul pâinii şi a vinului, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu , apoi luând paharul şi mulţumind, a zis: Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al legii celei noi ” ( Mt. 26, 26-28; Mc. 14, 22; Lc. 22, 10), adăugând după aceasta, ca poruncă: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea” ( Lc. 22, 19, comp. 1 Cor. 11, 25).