Sfântul Andrei

Sf. Andrei (Cel Dintâi Chemat)

Numele sau este de origine greaca ("andreia" însemnând barbatie sau valoare) si se pare sa fi fost destul de raspândit printre evreii din secolele doi si trei înainte de Iisus.

Sf. apostol Andrei s-a nascut in Bethsaida din Galileea si este fratele Sf. Petru.

Amândoi erau pescari si traiau in aceeasi casa la Capernaum in momentul când l-au întâlnit pe Iisus. Din evanghelia lui Ioan aflam ca Andrei a fost ucenicul lui Ioan Botezatorul.

Andrei recunoaste deindata pe Iisus ca Mesia si îl aduce pe fratele sau Petru la acesta (Ioan 1.41), din acel moment amândoi fratii devenind ucenici ai lui Iisus.

In celelalte trei evanghelii, Luca (v,11) Matei (iv,19,20) si Marcu (i,17,18), se mentioneaza cum Iisus i-a chemat pe amândoi sa-L urmeze si sa lase toate celelalte preocupari deoparte.

In cele din urma Andrei a fost ales ca unul din cei doisprezece apostoli si de fiecare data de cate ori evanghelistii ii enumera pe apostoli îl putem gasi pe Andrei întotdeauna printre primii patru, ceea ce semnifica importanta care i-a fost acordata.

Sf. Andrei este mentionat explicit de catre Marcu (xii,3) ca fiind unul dintre apostolii care L-au întrebat pe Iisus despre ceea ce are sa urmeze, Ioan îl mentioneaza cu ocazia minunii cu pâinile si pestii si mai târziu când este întrebat de catre Filip daca sa aduca la Iisus pe cativa greci care doreau sa-L cunoasca.

Se poate spune ca Sf. Andrei a fost unul dintre cei mai apropiati ucenici ai lui Iisus si se stie ca el a fost prezent in cele mai importante evenimente cum ar fi: Cina cea de taina, prinderea lui Iisus, Inaltarea, Pogorârea Sfântului Duh.

El a jucat un rol important in propovaduirea credintei crestine dar exista pareri contradictorii cu privire la zona geografica in care el a activat.

Eusebius, care se bazeaza pe scrierile lui Origen afirma ca Sfântul Andrei s-a aflat mult timp in Scitia unde a convertit populatia la crestinism, in timp ce altii mentioneaza Epirul si Ahaia.

Este foarte posibil ca Sfântul Andrei sa se fi aflat in toate aceste locuri asa cum mentioneaza Nicephorus, care se bazeaza pe scrieri timpurii si care afirma ca Sf. Andrei a predicat in Cappadocia, Galatea, Bithynia, in deserturile Scitiei, in Bizant unde a numit pe Sf. Stachys ca prim episcop, apoi in Tracia, Macedonia, Tesalia si Ahaia.

In cele din urma Sf. Andrei a fost crucificat din ordinul guvernatorului roman Aegeas in Patras si este stiut ca a fost legat si nu batut in cuie de cruce, pentru a i se prelungi suferinta.

Sf. Andrei a murit ca martir in anul 60 pe data de 30 Noiembrie in timpul împaratului Nero.

Atestarile cu privire la forma crucii pe care a fost rastignit Sf. Andrei se pare ca dateaza numai dupa secolul al paisprezecelea.

Moastele Sf. Andrei au fost aduse la Constantinopol in anul 357 si depuse in Biserica Apostolilor.

La începutul secolului XIII când trupele franceze ocupa Constantinopolul, cardinalul Petru din Capua a luat moastele Sf. Andrei si le-a depus la catedrala Amalfi.

Sf. Andrei este onorat ca patron al Rusiei si Scotiei.

Biserica ortodoxa romaneasca se considera biserica apostolica deoarece Sf. Andrei a evanghelizat pe teritoriul actual al României.

La 30 Noiembrie, Biserica Ortodoxa - ca si cea Romano Catolica - serbeaza pe Sf. Apostol ANDREI, "cel dintâi chemat," fratele Sf. Ap. Petru. Erau fiii lui Iona din Betsaida de pe malul lacului Ghenizaret si pescari de meserie. Sf. Andrei a devenit discipolul Sf. Ioan Botezatorul, apoi la indicatia lui al Mântuitorului. Alegerea sa ca apostol este astfel istorisita in Evanghelie: "Pe când Mântuitorul umbla pe lânga Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon - care se numeste Petru - si pe Andrei fratele lui, care erau pescari si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni." Iar ei, indata lasând mrejele, au mers dupa El" (Mt. IV, 18-20).

Impreuna cu ceilalti Apostoli, Sf. Andrei - care si-a inchinat intreaga viata servirii Mântuitorului - a inceput sa predice. (Mt. X, 1-4).

Dupa Coborarea Sf. Spirit, când Sf. Apostoli au primit puterea Spiritului si au inceput sa predice, traditia crestina afirma - prin pana istoricului Eusebiu de Cezareea (±340), care consemneaza relatarea mai veche de-un secol a lui Origen, urmatoarele: "Când Sf. Apostoli si discipoli ai Mântuitorului s-au imprastiat peste tot pamântul locuit, Toma - pre cum cuprinde traditia - a luat (spre evanghelizare) Tara Partilor, Andrei Scitia (Fracia), Ioan Asia" ("Istoria Bisericeasca," III, 1).

Informatia este completata de Sinaxarul Bisericii de Constantinopol, care, la 30 Noiembrie, scrie: " Lui Andrei, cel dintâi chemat, i-au cazut la sorti Bitinia, partile Pontului Euxin (Marea Neagra) si ale Propontidei (Marea de Marmara), cu cetatile Calcedon si Bizant, Macedonia, Tracia si regiunile care se intind pâna la Dunare - Tesalia, Elada (Grecia centrala), Ahaia si cetatile Aminsos, Trapezunt, Heracleea si Amastris."

Predica Sf. Andrei in cetatile(orasele) Asiei Mici si in tinuturile din jurul Marii Negre, este relatata si de alte izvoare istorice. Astfel, " Doctrina siriaca a Apostolilor " afirma ca Sf. Andrei a predicat in " Niceea, Nicomidia, Bitinia, Gotia si regiunea de rasarit a Daciei Carpatice pâna dincolo de Nistru). " Omilia lui pseudo-Atanasie " mentioneaza ca Sf. Andrei a facut misiune printre greci si barbari, intre care necesita socotiti si scitii, adica locuitorii geto-daco-romani din Scythia Minor sau Dacia Pontica(Dobrogea).

In secolul al VIII-lea, monahul Epifanie afirma ca printre popoarele evanghelizate de Sf. Andrei, se numara si scitii (fraco, fraco-romanii) , iar in secolul XIV, istoricul bizantin Nichifor Calist spune ca Sf. Andrei a predicat in " pustiurile scitice " (nisipurile Dobrogene, Fracia Pontica) adica in Scythia Minor, sau Dobrogea.

Sf. Andrei a predicat, apoi, in provinciile romane Moesia Inferior si Tracia (Fracia de Sud), hirotonind ca episcop la Odessos (Varna) pe discipolul sau AMPLIAT, despre care aminteste si Sf. Pavel (Rom. 16, 8), apoi a ajuns la Bizant, sfintind episcop pe Stahie, un alt discipol al sau (Rom. 16, 9). A continuat predicarea in Grecia, cum scrie Vasile de Seleucia (±468), iar in orasul Patras, aproape de golful Lepanto, a fost rastignit cu capul in jos pe o cruce in forma de "X", din porunca proconsulului Egheat al Ahaei, moarte martirica consemnata si de istoricul Nichifor Calist (" Istoria Bisericeasca " II, 30).