Cuprins
- Teoriile genezei romanesti 1
- Latinitatea romanilor 5
- Dacismul 11
- Scoala Ardeleana 28
- Cronicar moldoveni 37
Extras din referat
De ce am ales acest studiu de caz…
Încă din clasele mici, am fost învăţaţi despre originile noastre ca popor şi despre formarea limbii pe care o vorbim astăzi. "Suntem o combinaţie între o populaţie de ţărani autohtoni şi nobilii cuceritori romani". Dar care dintre aceste două rădăcini ereditare are o pondere mai mare? Există mulţi istorici, etimologi şi lingvişti care aduc argumente pro sau contra ipotezei că suntem latini sau daci, precum şi mulţi scriitori, şi poeţi care îşi dau cu părerea sau folosesc clişee în favoarea uneia din aceste două ipoteze.
Teoriile genezei româneşti
(Ovidiu Densusianu)
Teritoriul de formare, „problema cea mai grea din istoria limbii române” după părerea lui Ovidiu Densusianu, a fost sursa unor îndelungate şi energice dispute ştiinţifice. În pricipiu dicuţia rămâne încă deschisă, în sensul că cercetările istorice, arheologice şi lingvistice furnizează permanent noi elemente în măsură să întregească şi să nuanţeze opiniile istoricilor şi lingviştilor. Teoriile genezei etnolingvistice româneşti pot fi repartizate în trei grupe.
Teoria originii nord şi sud dunărene
Procesul complex, unitar şi inseparabil de constituire a poporului român şi a limbii române a avut loc pe un întins teritoriu romanizat, care cuprindea regiuni situate la nordul şi la sudul Dunării: Dacia şi Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania, Moesia Inferioară şi Moesia Superioară.
În această ordine de idei, important este şi faptul că pentru populaţia romanizată din spaţiul daco-moesic, Dunărea a fost numai un hotar administrativ, „politic şi strategic”; fluviul nu a constituit deci o frontieră etnică, lingvistică, economică sau culturală ceea ce a permis mobilitatea populaţiei şi a favorizat menţinerea caracterului unitar de ansamblu al limbii române.
Susţinută de istorici şi de filologi (A. D. Xenopol, N. Iorga, S. Puşcariu, Al. Rosetti), ipoteza apariţiei şi dezvoltării limbii române în spaţiul romanizat nord şi sud dunărean este confirmată de diversitatea dovezilor istorice, arheologice şi lingvistice.
Teoria originii nord-dunărene
Avansată de personalităţi ilustre ale culturii româneşti vechi şi moderne (Dimitrie Cantemir, Petru Maior, Bogdan Petriceicu Haşdeu), această teorie nu a beneficiat de demonstraţii ştiinţifice convingătoare; astăzi această teză are numai valoare istorică.
Teoriile originii sud-dunărene
Formarea poporului român şi a limbii române la sudul Dunării, ca urmare a părăsirii Daciei prin retragerea aureliană, a fost suţinută şi de savanţi români, dar mai ales de autori străini. Între ei diferenţele sunt majore, deşi acceptarea unei întinse zone sud-dunărene drept „patrie primitivă” a românilor constituie, fără îndoială, un punct comun deloc neglijabil. Această ipoteză a fost formulată mai întâi de Fr. J. Sulzer, care îşi propunea să demonstreze că „actualii vlahi nu se trag din volohii ori din bulgarii lui Nestor şi încă mai puţin din romanii din Dacia lui Traian, că, prin urmare, ei nu trebuie consideraţi aborigeni, ci ca un popor care a venit aici în timpuri mai târzii” sau că „valahii au luat fiinţă în Moesia, Tracia şi în regiunile de acolo de primprejur, nu în Dacia”.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Latinitate si Dacism - Marii Cronicari Romani.doc