Valoarea Literară a Letopisețelor

Cronicile realizeaza cea dintâi imagine scrisa a istoriei noastre. Mai întai au aparut în limba oficiala, pe atunci slavona, iar mai târziu, începând cu secolul al XVII-lea, în limba nationala, acestea fiind primele scrieri originale de mare întindere. În Muntenia s-au redactat Letopisetul cantacuzinesc si Letopisetul Balenilor cuprinzând intervalul 1290-1688, Istoriile domnilor Tarii Românesti de Radu Popescu si Cronica anonima despre Brancoveanu. Cele mai bine realizate sunt, indiscutabil, cronicile moldovenesti, fiindca nu au fost scrise din ordinul vreunui domnitor, deci exprima punctul de vedere al autorilor. Acestia au o oarecare independenta morala fata de autoritatea domneasca, ceea ce permite o atitudine critica. În seria moldoveneasca intra Letopisetul Tarii Moldovei scris în ordine de Grigore Ureche (de la 1359 la 1594), Miron Costin (de la 1594 la 1661), Ion Neculce (de la 1661 la 1743), si continuat de alti cronicari de mica valoare.

Cronicile au ramas în manuscrise aproape doua secole si au fost tiparite de Kogalniceanu si Balcescu dupa 1840. Fiind cunoscute numai de stiutorii de carte, nu au putut influenta evolutia limbii române literare în aceeasi masura ca textele religioase. Sunt însa primele scrieri originale în limba româna, de mari dimensiuni, si în felul acesta arunca o lumina mai exacta asupra limbii din epoca. Importanta cronicilor este în primul rând de ordin stiintific prin valoarea documentaraa a textelor, oferind informatii pretioase despre istoria de epoca medievala. Punând în circulatie idei ca romanitatea poporului, latinitatea limbii noastre, continuitatea elementului roman în Dacia, unitatea tuturor românilor, cronicarii au contribuit la formarea constiintei noastre nationale.

S-a remarcat la cronicari dorinta de a-si elabora textele într-o limba comuna, pe întelesul tuturor, de aceea Ureche si Neculce iau ca model limba populara. Miron Costin, carturar de formatie serioasa, considera ca limba populara difera de cea literara, cum era la romani. El ia ca model la nivelul frazei latina culta, adeseori lasând predicatul regentei la sfârsitul frazei. Totodata se observa alegerea cuvintelor la nivelul lexicului si îndeseobi a formelor gramaticale specifice întregii arii lingvistice daco-romane. Se întâlnesc fonetisme regionale: dz pentru z, h pentru f, dj pentru j. Putine elemente regionale apar în morfologie la cronicari.

Toate aceste scrieri apartin în mod normal stilului stiintific, dar întâlnim si elemente ale stilului artistic, justificate prin doua motive. Primul este nivelul pe care-l atinsese stiinta istoriei în epoca: stilul stiintific trebuie sa fie total obiectiv, or istoricii din Evul Mediu îsi spun si propriile pareri despre evenimentele si personalitatile la care se refereau. Se produce astfel literaturizarea faptului istoric. În al doilea rând, prezenta subiectivismului se justifica prin faptul ca toti cronicarii presara nenumarate interjectii si fraze exclamative. Aceasta atitudine are efecte asupra expresiei, care nu mai ramâne o seaca notare de date si fapte, ci tradeaza o puternica participare afectiva, ca in aceasta jelanie a lui Neculce:Oh!Oh!Oh! saraca tara a Moldovei, ce narocire de stapâni ca acestia au avut! Ce sorti de viata ti-au cadzut! Cum au mai ramas om traitor în tine, de mirare este, cu atâta spurcaciuni de obieceiuri ce se trag pâna astazi în tine, Moldova!

Cronicarii recurg la proverbe si la maxime. Stilul lui Costin nu e lipsit de influenta populara, dovada fiind proverbele si expresiile pe care le foloseste adesea: Ce dzilele lui cele sfârsite, cum sa dzice cuvântul,Lupul parul schimba, iara nu hirea. De asemenea, la Neculce întâlnim numeroase proverbe si zicatori:Pasarea în cuibul sau nu piere,cine sapa groapa altuia da într-ansa,Nu fac toate mustele miere.

Valoarea literara deriva si din faptul ca letopisetele consemneaza unele evenimente traite de autori, deci sunt primele scrieri memorialistice. Gasim în forma rudimentara procedee ale prozei artistice: naratiune, portret, descriere si dialog.

Naratiunile lui Grigore Ureche ca si cele ale lui Ion Neculce urmeaza modelul popular, cu fraze scurte, dominând coordonarea, respecta topica subiect-predicat, uneori recurge la epitete si comparatii de factura populara. Ureche a întemeiat genul naratiunii simple de factura istorica. Textul sau atinge ceea ce E. Negrici numea în Naratiunea în cronicile lui Gr. Ureche si Miron Costin drept naratiune pura prin precizia relatarii, liniaritate(respectarea cronologiei), saracie stilistica, tonul rece, sobru. Cronicarul înregistreaza evenimentele asa cum le-a cunoscut din diverse izvoare, actiunea prevaleaza în favoarea interpretarii. Ureche a intuit ca istoricul trebuie, înainte de toate, sa expuna fapte. Materialul este împartit pe capitole, fiecare cu câte un titlu analitic:Razboiul lui Bogdan voda cu lesii,Când au pradatu Stefan-voda Tara Secuiasca, Când au luat Stefan-voda Chilia si Cetatea Alba de la pagâni, Când au omarât Alexandul-voda 47 de boieri,Când au trimis Despot-voda la împaratie pentru steagsi altele. Biografiile domnitoilor cuprind trei elemente: momentul înscaunarii, enumerarea razboaielor purtate si se încheie cu moartea personajului. Un spatiu întins este acordat domniei lui Stefan cel Mare, surprinsa în momentele cele mai importante: cucerirea Chiliei si a Cetatii Albe, disputele cu Radu-voda, lupta de la Podul Înalt sau de la Razboieni, ridicarea manastirii Putna, conflictul cu regele polon Albert, luarea Pocutiei. Cunoscute mai sunt naratiunile despre înscaunarea lui Petru Rares si peregrinarea sa, intrarea lui Lapusneanu în tara pentru cea de-a doua domnire, sfârsitul tragic al lui Ion-voda.

O alta caracteristica a naratiunii lui Ureche o constituie spiritul moralizator. Autorul tine neaparat sa ia atitudine împotriva abuzurilor si crimelor savarsite de unii monarhi fara discernsmânt. La un moment dat, paraseste povestirea si într-un capitol separat numit invariabil Certare si învatatura trage învataminte pe marginea evenimentelor. Schema, preluata din istoriografia latina si polona, ramâne un procedeu naiv, abandonat de urmsi. Dupa ce relateaza despre masacrul facut de Lapusneanu, în frgmentul urmator propune modelul unui stat, în care domnitorul sa fie ca o matca fara ac si sa asculte de sfatul boierilor. Dupa opinia lui Ureche, personajul care întruneste aceste trasaturi este Petre Schiopul.

Cu exceptia acestor fragmente moralizatoare, putine la numar, naratiunea e ocupata integral de actiune. Ureche atinge esenta istoriei(E.Negrici), el nu rotunjeste nicidata informatia, ci adopta un stil concis.