Delicvența Juvenilă

1) NATURA PROBLEMEI

În ultimele patru decenii, delicvenţa juvenilă a devenit una din problemele sociale majore cu care s-a confruntat şi se confruntă, în continuare, cea mai mare parte din societăţile contemporane, atît cele dezvoltate economic, cît si cele în curs de dezvoltare. Spre deosebire de alte ţări dezvoltate economic în care există instituţii bine consolidate, mari resurse materiale sau logistice şi strategii de acţiune operaţionale, Romania se confrunta cu o situaţie dificilă, în care restructurarea instituţională şi penuria de resurse materiale sau umane fac deosebit de dificile intervenţiile instituţionale în materie de prevenire.

Delicvenţa juvenilă reprezintă o formă specială de devianţă socială, ridicând o serie de probleme metodologice, teoretice şi preventive pentru cercetători. Delincvenţa juvenilă se referă la comportamentul minorilor, care contravine legii. Pâna la împlinirea vârstei de 14 ani, minorii nu răspund penal. De la această vârstă, însa, până la împlinirea a 16 ani, minorii răspund penal dacă se constată că au avut discernamânt în momentul comiterii faptei, adică dacă au ştiut că fac un lucru rău, nepermis, şi şi-au dat seama de consecinţele lui.

Am decis sa aleg acest subiect ca temă de cercetare deoarece, este o problemă socială ce afectează un mare segment de populaţie şi se extinde simţitor devenind o acţiune socială nedorită.

Despre copii se obişnuieşte să se vorbească cu căldură, laudativ, să li se elogieze inocenţa şi frumuseţea. Dar cum vorbeşti despre nişte copii care fură, fug de acasă, abandonează şcoala sau chiar îşi bat părinţii?

Nimeni nu se gândeşte că un copil nu se naşte rău, că ceea ce devine el la un moment dat este şi rezultatul mediului familial şi social în care a trăit, al modului în care a fost iubit sau a fost lăsat să iubească de către persoanele cele mai apropiate. Ceea ce se întâmplă în jurul lor, agresiuni, certuri, neglijenţă, îi fac să simtă că au pierdut cel mai important lucru pentru ei: afecţiunea părinţilor. Oare nu e adevărat că cei mici îi înţeleg mai bine pe cei mari decât invers? Această lipsă de înţelegere a adulţilor poate face ca iubirea să se transforme în ură. Atunci copilul se va simţi singur iar, în momentul în care va avea suficientă energie şi hotărâre, îşi va lua destinul în propriile mâini. Ce va face însă un copil care se simte puternic şi în stare de orice atunci când cei din jurul lui consideră că nu e în stare de nimic bun? Foarte probabil lucruri rele.

În viaţa de zi cu zi, în general, cand se vorbeşte despre copii, se vorbeşte cu caldură şi cu dragoste despre inocenţa şi frumuseţea lor. Dar, din nefericire există şi situaţii care impun un altfel de limbaj şi anume atunci cand este vorba de copii care fură, fug de acasă, abandobează scoala sau chiar işi bat părinţii.

La această categorie de copii se face referire atunci când se vorbeşte despre delicvenţa juvenilă.

Cauzalitatea delicvenţei juvenile ţine cont de două categorii de factori:

- Factori interni sau individuali,

- Factori externi sau sociali,

Factorii interni includ particularităţile şi structura neuropsihică, particularităţi ale persoanei în formare, incluzând aici si frustrarea.

Dintre factorii externi, cei mai importanti ar fi: factorii socio-culturali, economici, socio-afectivi si factorii educaţionali din grupurile umane în care se încadrează copilul, începând cu familia.

Raportul dintre cele două categorii de factori este o problemă controversată, psihologii accentuând asupra factorilor psihici iar sociologii asupra factorilor socio-culturali.Cauzele delicvenţei juvenile sunt multiple, rezultând din interferenţa unui număr mare si variat de factori.

Dintre factorii interni cu rol important în cauzarea delicvenţei sunt factorii neuropsihici, respectiv:

1. disfuncţiile cerebrale,

2. tulburări ale afectivităţii, care se pot manifesta pe doua planuri:

- insuficienţa maturizare afectivă caracterizată prin lipsa unei autonomii afective şi slaba dezvoltare a emoţiilor si sentimentelor superioare, îndeosebi a celor morale,

- stări de dereglare a afectivităţii, care includ starea de frustrare afectivă şi sentimentele de frustrare, conflicte afective, labilitate afectivă, indiferenţa afectivă, absenţa emoţiilor şi inclinaţiilor altruiste,

3. tulburări caracteriale, respectiv imaturitatea caracterologică care se manifestă prin: autocontrol insuficient, impulsivitate şi agresivitate, subestimarea greşelilor şi a actelor antisociale comise, indolenţă şi dispreţ faţă de muncă, opoziţie si respingere a normelor social juridice şi morale, tendinţe egocentriste, dorinţa realizării unei vieţi uşoare, fără muncă etc.

Aţli factori principali care contribuie la apariţia şi dezvoltarea fenomenului delincvenţei juvenile sunt: lipsa de repere a minorilor, lipsa de comunicare, lipsa de respect pentru principiile etice si morale şi de evidenţiere a unor modele adecvate în cadrul familiei din care provin, din cauza absenţei frecvente a părinţilor, problemele psihopatologice asociate cu abuzul fizic si sexual din partea unor persoane din anturaj, netransmiterea de către sistemele educaţionale a valorilor etice si sociale, precum si sărăcia, somajul, excluderea sociala, si rasismul. De asemenea, alţi factori determinanţi in adoptarea de către minori a unei conduite necorespunzatoare cu normele legale si de convieţuire socială, sunt tendinţa pronunţată spre mimetism pe care o au tinerii în procesul de formare a personalităţii lor, tulburările de personalitate asociate cu consumul de alcool si droguri, şi prezentarea de către mijloacele de informare în masă şi de paginile de internet a unor modele de violenţă absurdă, excesivă şi nejustificată, care conduc la banalizarea violenţei .

Romania a cunoscut o creştere in rândul minorilor, concomitent cu scăderea vârstei de începere a consumului de droguri de la 13-14 ani. Studiile au relevat că, spre deosebire de anul 1999, in 2003, in rândul copiilor si tinerilor s-a înregistrat o crestere cu 85% a consumului de amfetamină, o dublare a consumului de marijuana, o triplare a abuzului de ecstasy si o creştere cu 40-50% a utilizării LSD si a altor substanţe halucinogene.

De asemenea, abuzul de droguri injectabile a crescut cu 50%.Un studiu derulat în 2004, în rândul elevilor a aratat ca 2,5% din elevii de 11-12 ani au consumat cel puţin o data marijuana, 0,4% heroina, 0,3% ecstasy, 0,2% cocaina si 0,1 LSD.

Factorii de risc pentru comportamentul deviant al minorului:

1. Influenţa factorilor prenatali

Este greu de presupus ca poţi întalni copii sau adolescenţi care sa nu fi comis cel puţin o faptă nedorită, faptă care vizează un comportament antisocial sau care se află in imediata sa apropiere.

S-a demonstrat că copiii mamelor adolescente sunt mult mai dispusi să devină delicvenţi. Aşa de exemplu, Merry Morash si Lila Rucker au analizat rezultatele obţinute în urma a patru cercetari intreprinse in America şi Anglia şi au descoperit că mamele tinere sunt asociate cu familii care se află în contradicţie cu legile, cu lipsa unui suport al bunăstării şi absenţa biologică a taţilor . Aceste mame au tendinţa de a folosi metode de educaţie neadecvate şi insuficiente, iar copiii lor, deseori, lipsesc perioade mari de timp de la şcoală şi comit fapte ce vizează încălcarea legii. De asemenea, se pare că prezenţa biologică a tatalui are, în general, un efect de protecţie şi diminuează mult faptele copiilor.