Discriminarea ca Factor de Excludere Socială

“Egalitatea de gen trebuie să constituie un obiectiv central al oricărei democraţii care doreşte să ia măsuri ca opiniile femeilor şi bărbaţilor să se bucure de aceeaşi greutate şi influenţă. A milita pentru drepturi reale pentru femei înseamnă să tindem către o societate care să dea dovadă de generozitate şi de o toleranţă care poate crea drepturi cetăţeneşti depline şi egale pentru toţi.”

- Glenys Kinnock membră a parlamentului European

1. Introducere

Actualitatea unei teme iese pe suprafaţă din momentul în care constatăm că tema abordată este una foarte importantă atât pe plan extern cât şi pe plan intern. Discriminarea este o formă de marginalizare care din păcate este un fenomen încă prezent în societatea democratică, iar pentru români fiind un fenomen obişnuit, chiar considerat normal.

Am ales această temă deoarece discriminarea pe piaţa muncii reprezintă o problemă majoră atât în România cât şi în alte ţări ale lumii. Dacă vorbim despre bani, femeile nu sunt favorizaţi. Diferenţele de remunerare rămâne unul dintre formele cele mai persistente de inegalitate între femei şi bărbaţi. Acestea variază de la ţară la ţară, între sectorul public şi cel privat şi între diferite sectoare ale economiei.

În ceea ce priveşte discriminarea femeilor, în toate ţările a lumii acestea sunt, în general, implicate în activităţi profesionale mai puţin calificate, şi în acelaşi timp mai slab remunerate. În cercetările de specialitate se deosebesc două forme principale de discriminare a femeii în domeniul muncii: discriminare la salarizare, când pentru prestarea unei munci similare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, femeile primesc o remunerare diferenţiată şi segregarea profesională, când femeile au un acces mai limitat la anumite profesii (deobicei mai prestigioase şi mai bine plătite).

Discriminarea salarială între bărbaţi şi femei au fost şi rămân subiecte de dezbateri aprinse în studiul pieţei muncii. Numeroase studii evidenţiază faptul că, chiar şi în ţările dezvoltate economic, persoane similare din punctul de vedere al pieţei muncii pot fi plătiţi diferit datorită unor motive care nu au legătură cu compensaţii acordate pentru condiţii de muncă diferite.

În vederea cercetării acestei teme putem să citim cărţi şi să navigăm pe internet pe o perioadă îndelungată, pentru că sunt numeroase studii elaborate în privinţa subiectului: „plată egală pentru muncă de valoare egală”.

Într-o mare măsură m-am sprijinit pe studiile elaborate de Parlamentul European, Comisia Europeană, Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali (IFSW), Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali (IFSW), şi pe alte studii naţionale elaborate de Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi; Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale; Asociaţia pentru Şanse Egale; Centrul Parteneriat pentru Egalitate; Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei; datele statistice de la Eurostat, ILO (Organizaţia Internaţională a Muncii ) şi pe convenţiile publicate în scopul eliminării tuturor formelor de discriminare a femeilor.

Referatul prezintă elemente care definesc situaţia actuală în UE privind diferenţele de remunerare între femei şi bărbaţi, şi propune o serie de principii de bună practică.

În final recomandă propuneri privind eliminarea discriminărilor după criteriul de sex şi de a atrage atenţia că modelul social actual este profund inechitabil şi trebuie schimbat printr-un efort comun.

Lucrarea urmăreşte să se găsească răspunsuri la întrebări de genul: Care sunt factorii care influenţează distribuţia salariului în România- Discriminează angajatorii între salariaţii bărbaţi şi femei- Dacă da, care sunt oportunităţile, propunerile din punct de vedere social- Lucrarea de faţă îşi propune să răspundă acestor întrebări, analizând motivele acestora.