Experimentul

Scurt istoric:

- in urma cu 1 secol aplicarea experimen. a dat naştere unei dispute intre „pozitivişti” si „experimentalişti”

- astfel, C.Pelarrin in 1872 arăta avantajele experi. rigoarea procedurii & calitatea informaţiilor

- pe de alta parte, Auguste Comte si-a manifestat reticenta fata de experi. in ştiinţele soc. arătând ca izolarea unui element din organismul soc. poate duce la eşec in cunoaşterea globala a societăţii

- spre deosebire de fondatorii sociologiei. reprezentanţii orientării „socialismului utopic” au militat pt. practica experimentului in schimbarea sociala catre o societate ideala

- se considera ca studiile din 1898 ale lui Norman Triplett reprez. primele încercări de aplicare riguroasa ale experiment.

(Norman T. a măsurat performanta in condiţii individuale si de competiţie, de grup: a înregistrat durata medie necesara rotirii de 150 ori a unei mulinete atunci când subiecţii executau sarcina individual sau in grup; a constat ca performanta este superioara in situaţia de grup, adik de competiţie)

- Norman T. ramane primul experimentalist, in sensul modern al termenului in psihosociol.

Specificul metodei experimentale

- In cunoaşterea ştiinţifica, valoarea deosebita a experimen. este data de funcţia acestuia de verificare a ipotezelor cauzale => rezultatele experim. se prezintă direct ca fapte ştiinţifice, spre deosebire de alte metode de investigare

- Raymond Siever remarca ->experimen. este asociat cu abordarea analitica a fenomenului spre deosebire de observaţie

- Cercetarea experimentala=> proces iterativ care începe cu verificarea relaţiilor de cauzalitate si sfarseste cu formularea unor noi ipoteze

- aplicat cu succes in ştiinţele naturii inca din 1865 de Claude Bernard este azi tot mai folosit in psihosociologie, pedagogie, sociologie, psihologie

(intr-un interval de 10 ani ponderea folosirii experiment. a crescut de 3 ori)

- experiment. trebuie sa se bazeze pe teorie, porneşte de la ea verificând-o; dk nu porneşte de la teorie experi. nu este relevant

- orice separare de teorie duce la eşecul cunoaşterii

- specific experimnt. psihosocio. este imposibilitatea controlului total al variabilelor, izolarea fenomenului studiat

- obiectul de studiu in ştiinţele socio-umane il reprezintă interacţiunile indivizilor, subiecţii aparţin unei anumite categorii sociale, grup socio-profesional, etc.

- data fiind aceasta situaţie , in experim. sociologice se pune problema generalizării rezultatelor => validitatea externa (asupra căreia atrage atenţia Donald T. Campbell ,1953)

(valid.ext. sau valid. ecologica se refera la aplicabilitatea rezultatelor in situaţii naturale

ecologice cat mai diferite)

- validit.ext. a experiment. din ştiinţele sociale este destul de restrânsa

1. atât in ceea ce priveşte generalizarea de la grupul experiment. la populaţia din care sunt selecţionaţi subiecţii de experiment. =>validitatea populaţionala

2. atat si sub raportul trecerii de la situaţia expriment.la condiţiile vieţii sociale reale

=>validitatea ecologica

- alt factor care limitează generalizarea – reactivitatea la experiment a subiecţilor (unii pot fi reticenţi)

- nu se poate generaliza rezultatele unui experiment la alte populaţii in afara de cea din care a fost extras eşantionul

- si validitatea interna constituie o problema