Personalitate și Socializare

Personalitate şi socializare

În limbajul cotidian, se afirmă adesea: „X e o mare personalitate”, „Y e lipsit de personalitate”, „Z are foarte multă persoalitate”. În comunicarea obişnuită, înţelegem despre ce e vorba. La nivel ştiinţific însă, utilizarea termenului în expresii precum cele de mai sus este complet greşită. O persoană nu are mai multă personalitate decît alta, ci are o personalitate diferită de a alteia. În sens stiinţific, persoalitatea repsezintă totalitatea modelelor comportamentale ale unui individ, organizate într-un sistem unic şi durabil.

1. Factorii dezvoltării personalităţii

Personalitatea este rezultatul interacşiunii complexe a mai multor categorii de factori: a) moştenirea biologică (zestrea genetică); b) mediul fizic; c)cultura; d) experienţa de grup; şi e) experienţa personală

1.1. Moştenirea biologică

Copilul se naşte cu anumite precondiţionări rezultate din combinările genetice ale părinţilor şi din influenţele exercitate asupra fătului în timpul sarcinii. Moştenirea biologică nu reprezintă însă decît materia primă (şi numai o parte a acesteia) din care se clădeşte viitoarea personaliatate. Aceeaşi materie primă poate fi folosită în chipuri diferite, rezultând personalităţi diferite.

Aparţinând aceleiaşi specii, oamenii au o serie de caracteristici biologice comune. În acelaşi timp, fiecare persoană se naşte cu o serie de particularităţi biologice care îi conferă un caracter de unicitate. Personalităţile indivizilor vor prezenta deci similarităţi şi particularităţi condiţionate biologic.

Rolul fectorilor biologici în determinarea personalităţii constituie obiect de dispută de foarte multă vreme. În unele concepţii, rolul factorilor biologici este considerat esenţial în fasonarea personalităţii. În altele, se ignoră rolul determinărilor biologice. Cercetările mai recente, din anii ‘70- 80, au pus în evidenţă (mai ales studiile asupra gemenilor) că ereditarea are un rol foarte important în determinarea anumitor trăsături de personalitate (cum ar fi inteligenţa) şi puţin important în determinarea anumitor trăsături de personalitate (cum ar fi inteligenţa) şi puţin important în determinarea altor trăsături (sociabiliatatea, atitudini, interese, controlul impulsurilor etc.).

Până în prezent, nu s-a putut oferi o explicaţie stiinţifică riguroasă legăturilor de determinare între trăsăturile fizice şi cele comportamentale. În multe societăţi există, la nivel folcloric, convingeri similare: persoanele grase sunt cumsecade, oamenii cu părul răşu sunt răi, femeile cu buze subţiri sunt cicălitoare etc. În unele situaţii, s-a pus în evidenţă o corelaţie statistică între anumite trăsături fizice şi anumite trăsături comportamentale. Dar din aceasta nu se poate deduce o legătură cauzală între cele două categorii de trăsături. Explicaţia unor asemenea corelaţii statistice se plasează mai curând la nivelul raportului dintre aşteptările sociale şi comportamentale. Dacă într-o societate funcţionează aşteptarea socială ca persoanele care au această caracteristică fizică să se conformeze aşteptărilor. O trăsătură fizică devine un factor de dezvoltare a personalităţii în raport cu modul în care ea este considerată şi definită de către societate sau grupul de referinţă. Într-o societate, o fată grasă poate fi considerată foarte frumoasă; în altă societate poate fi considerată foarte urâtă. În primul caz, persoana va avea trăsături comportamentale de fată frumoasă, în al doilea caz, se va purta ca o fată urâtă. Comportamentul lor va fi pe măsura aşteptărilor sociale orientate de criteriile estetice care funcţionează în societate.

1.2. Mediul fizic

Mediul fizic a fost privit de multe teorii mai vechi ca un factor determinant î modelarea personaltăţii. Determinismul geografic s-a bucurat vreme îndelungată de reputaţia unei teorii stiinţifice riguroase. Nu s-a putut proba însă existenţa unor legături cauzale între condiţiile mediului fizic şi personalitate. În toate tipurile de mediu pot fi întâlnite toate tipurile de personalitate. Desigur, condiţiile de mediu fizic pot influenţa anumite trăsături de personalitate. Persoanele care trăiesc în zone sărace în resurse au un comportament mai agresiv decât cele care trăiesc în nişe ecologice bogate. Personele din zonele cu climă temperată sunt mai dinamice dacît cele din zonele tropicale. Cu toate acestea, se poate afirma că, dintre toate categoriile de factori care influenţează sau condiţionează, mediul fizic are rolul cel mai scăzut.

1.3. Cultura

Cultura este unul dintre factorii importanţi de modelare a personalităţii. Trăsăturile culturale ale unei societăţi generează anumite partiularităţi în socializarea copiilor. Procesul de socializare cuprinde atât elemente specifice, diferite de la un grup la altul chiar de la o persoană la alta, cât şi elemente generale, comune majorităţii sau totalităţii membrilor unei societăţi. Prin utilizarea unor elemente şi mecanisme socializatoare comune, se formează trăsături de personalitate comune, sau o configuraţie de trasaturi de personalitate tipică pentru membrii unei societăţi. Această personalitate a fost denumită „modală” (W. Du Bois, 1944) sau de „bază” (R. Linton).

În fiecare societate există unul sau mai multe tipuri de personalitate pe care copii trebuie să le copieze. În culturile europene sau de tip european, tipului principal de peronalitate îi sunt asociate caracteristicile: sociabilitate, amabilitate, cooperare, dar şi competitivitate, orientare spre practică şi spre eficienţă, punctualitate. Familia şi alţi factori de socializarele transmit copiilor aceste caracteristici, conformarea la ele fiind controlată la nivel societal. Desigur, persoanele se conformează în grade diferite acestor exigenţe şi aşteptări.