Transformarea Intimității

Născut în Anglia în 1938, Anthony Giddens, a terminat facultatea: University of Hull din Anglia, şi din 1997 este directorul şcolii londoneze de economie şi ştiinţe politice (London School of Economics and Political Science). Considerat cel mai mare sociolog al generaţiei sale, activitatea sa profesională se împarte între rolul de profesor şi cel de scriitor. A predat, printre altele, la universităţile Leicester şi Cambridge şi a ţinut lecţii la Boston, Harvard, New York, Berkeley, Stanford (SUA), British Columbia (Canada), Rome (Italia), Melbourne (Australia) and Sorbonne (Franţa). A scris peste 200 de articole şi critici în presă şi reviste de specialitate, şi peste 30 de cărţi, traduse aproape în la fel de multe limbi, cum ar fi: A treia cale, renaşterea social- democraţiei; A treia cale renaşterea şi criticii ei; Consecinţele modernităţii; Sociologie ; Transformarea intimităţii; etc.

În cartea sa „Transformarea intimităţii” discută despre rolul şi cele mai dominante interpretării ale sexualităţii în cultura modernă. Cartea analizează „sexualitatea plastică” , cum o numeşte autorul, adică o sexualitate eliberată de necesităţile reproducerii, în contextul schimbărilor şi dezvoltării societăţii pe parcursul ultimilor decenii. Giddens susţine că transformarea intimităţii, în care şi femeile au jucat un rol major, este posibilitatea unei schimbări majore în sfera personală a omului modern.

Cartea începe cu un descrierea unui personaj din romanul lui Julian Barnes din romanul „Înainte ca ea să mă fi cunoscut”, un personaj cu o mentalitate tradiţională care nu poate accepta egalitate sexuală între femei şi bărbaţi. Mentalitatea acestui personaj reprezintă mentalitatea secolelor trecute în care unei femei nu i se permitea să aibă mai mulţi amanţi, existând bineînţeles şi femei care se abăteau de la regulă dar, care erau marginalizate şi dispreţuite de societate, considerate imorale. Giddens prezintă la începutul cărţii schimbările sociale şi ale comportamentului sexual care s-au produs în societatea modernă, şi chiar schimbări produse de la o generaţie la alta. în privinţa heterosexualităţii şi homosexualităţii.

În capitolul al doilea Giddens prezintă opinia lui Foucault despre sexualitate, despre teoria represivă, teoriei conform căreia civilizaţia înseamnă disciplină, iar disciplina la rândul ei presupune controlul asupra elanurilor interioare care pentru a fi eficient trebuie să aibă un caracter intern. Foucault prezintă sexualitatea din secolul XIX şi începutul secolului XX prin care explică ipoteza represivă (diversele categorii de sexualitate catalogate de psihiatrii, medici, biserică, etc. drept perversiuni expuse publicului şi transformate în principii de clasificare a conduitei şi personalităţii). Giddens prezintă ideile lui Foucault pentru a arăta cum era privită sexualitatea în secolele trecute şi continuă cu tendinţele pe termen lung care au stabilit contextele în care apar schimbările de mentalitate: apariţia noţiunii de iubire romantică pentru formarea legăturilor conjugale, reducerea dimensiunilor familiei ca o consecinţă şi o condiţie a introducerii metodelor moderne contraceptive, dezvoltarea tehnicilor de reproducere, acum putând fi realizată şi pe cale artificială care a dus la o sexualitate total autonomă, crearea sexualităţii plastice şi revoluţia sexuală, adică, permisivitatea sexuală neutră faţă de cele două sexe şi un anumit declin al perversităţii, adică acţiuni sexuale care erau considerate anormale în secolul XIX sunt acum tot mai răspândite (cel care a deschis acest drum a fost Freud în 1905 în mult discutatele „Trei eseuri despre teoria sexualităţii”).