Două constituții, două regimuri politice

Pe parcursul istoriei tara noastra a fost transferata de mai multe constitutii fiecare dintre ele reglementand un anumit tip de organizare politica.

Primul act cu valoare constitutionala este considerat Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris din data de 7/19 august 1858” (1864), insotit de Legea Electorala, proclamate de Alexandru Ioan Cuza,care consfintea ideea de bicameralism - prin crearea Corpului Ponderator, care alaturi de Adunarea Electiva trebuia sa constituie puterea legiuitoare - si ideea ca ocuparea unor dregatorii sau functii administrative este incompatibila cu mandatul de deputat, cei care dobandeau asemenea functii nemaiputand face parte din adunarile elective.

Legea Electorala imparte alegatorii in doua categorii, dupa criteriul averii, respectiv alegatorii directi, categorie in care erau incluse persoanele care plateau o contributie de cel putin 4 galbeni, aveau varste de peste 25 de ani, stiau carte, precum si intelectualii si pensionarii cu un venit de cel putin 200 de lei pe an, si alegatorii primari, categorie in care erau incluse persoanele care nu stiau carte, dar care isi plateau contributia la veniturile statului. Contributia era diferentiata in functie de zona de provenienta, astfel, contribuabilii de la sate plateau 48 de lei, iar cei de la oras intre 80 si 100 de lei. Alegatorii din ultima categorie votau prin delegati votau prin delegati.

Perioada ascensiunii politice si constitutionale a Romaniei nu se incheie o data cu abdicarea, in februarie 1866, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza; dimpotriva, ea dobandeste noi dimensiuni, prin adoptarea si intrarea in vigoare la 1 iulie 1866 a noii Constitutii. Constitutia din 1866 a fost este inspirata din Constitutia belgiana din 1831, considerata la timpul respectiv cea mai liberala din Europa.Ea consfintea o serie de principii democratice. Aceasta a constituit baza juridica a regimului monarhiei constitutionale din Romania pana in anul 1923.

Constitutia din 29 martie 1923, a reprezentat un instrument juridic care a fost orientat spre cerintele dezvoltarii societatii intr-un stat de drept.

A fost adoptata in 1938 o noua constitutie, care incerca sa limiteze individualismul si sa dea intaietate socialului.Aceasta Constitutie a fost suspendata in 1940 cand a abdicat Carol al II-lea.

Perioada care a urmat 1948–1949 a marcat desavarsirea edificiului stalinist in Europa Centrala si de Est. Regimurile politice instaurate, de “democratie populara” au fost rezultatul unor factori externi, dintre care un rol important l-a avut ocupatia sovietica, ce a stavilit dezvoltarea interna fireasca a statelor din aceasta parte a Europei, dupa cel de-al doilea razboi mondial.

In perioada regimului comunist au fost elaborate mai multe acte constitutionale Constitutia din 13 aprilie 1948, Constitutia din 24 septembrie 1952, Constitutia din 21 august 1965.

Constitutia din 1965- Constitutia din 2003

In 1965, la 47 de ani, N. Ceausescu devenea oficial succesorul lui Dej si prelua functia de prim-secretar al partidului. Succesiunea fusese asigurata de grupul Maurer, Bodnaras, Stoica si Apostol, continuatorii liniei nationale promovate de Dej. Perioada 1965-1968 a fost una de consolidare a puterii pentru Ceausescu, in detrimentul aliatiilor sai. N. Ceausescu ocupa in scurt timp importante functii in aparatul de stat, printre care si pe cea de presedinte al Consilului de Stat.

La 21 august 1965 a fost adoptata o noua Constitutie care urma sa puna in evidenta “ victoria definitiva a socialismului in Romania”. Spre deosebire de constitutiile socialiste anterioare, Constitutia din 1965 consacra si fundamenteaza cel mai pregnant monopolul politic al unei unice formatiuni politice, reprezentata de Partidul Comunist Roman.

Prin aceasta Constitutie, Romania era proclamata “Republica Socialista”, considerandu-se ca dispune de o economie socialista generalizata si de relatii de productie socialiste, dominante, in toate domeniile vietii sociale, oranduirea socialista reusind sa se impuna in mod deplin si definitiv art. 1.