Impactul Principiilor Generale Formulate de Știința Administrației asupra Activității Administrative

„Fiecare naţie are atâta valoare,câtă o dovedeşte,nu prin faptul că a primit mai curând ideile apusene,ci după cum le-a interpretat,potrivit cu nevoile ei,în chip adevărat si adânc”

Nicolae Iorga-1922

Introducere

Administraţia publică se prezintă într-o multitudine de concepte şi teorii menite să o definească şi să o explice.Dinamica vieţii sociale determină o schimbare şi o modelare a tuturor structurilor,instituţiilor,organismelor care o compun şi fac ca administraţia publică să funcţioneze.Timpul prezent demonstrează că teoria şi practica administraţiei publice sunt într-o perpetuă şi radicală schimbare sub influenţa unor factori contextuali extrem de diferiţi:factori istorici,politici,geografici,culturali sau economici1.

Pentru motivarea temei alese spre cercetare vom reţine definirea sintagmei “administraţie publică”ca reprezentând o activitate desfăşurată de către autorităţile publice ce utilizează prerogativele puterii publice în scopul satisfacerii nevoilor de interes public.În concepţia profesorului Charles Debbasch,administraţia publică “este aparatul de gestiune a problemelor publice.Ea este ansamblul serviciilor publice a căror desfăşurare permite realizarea obiectivelor definite de către puterea politică”2.

Cercetarea administraţiei,ca aparat instituţional public,presupune studierea interrelaţiilor care o integrează în societate şi încercarea de a înţelege logica socială care îi fundamentează funcţiunile.În acest sens,administraţia publică are misiunea socială de executare a legilor,ea fiind centrul de exercitare a puterii statului.Astfel,problema funcţiunilor,cu sensul de misiuni,este indisolubil legată de cea a funcţiilor statului,cu sensul de activităţi ce se realizează prin instituţiile de stat.Ca instituţie,administraţia publică se defineşte,nu numai prin funcţiunea pe care o îndeplineşte în societate,ci şi prin organizarea sa juridică şi materiala3.

CAPITOTUL 1

ROLUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

1.1.Caracteristici generale

1.1.1.Administraţia constitue un corp intermediar,creat în vederea acţiunii.

Corp intermediar creat pentru acţiune,administraţia este subordonată.Iată prima caracteristică:ea este întotdeauna subordonată guvernului,care îi prescrie ce trebuie să facă,îi numeşte şefii şi îi furnizează mijloacele.

Ea trăieşte sub o autoritate,nefiind un organism independent sau,mai precis spus,nu este în întregime autonom.Într-o societate veritabil civilizată,ea este subordonată dreptului,legii,care îi stabileşte obiectivele,îi fixează limitele,îi impune respectul unor garanţii.Ea trebuie ţinută în mână de puterea politică,prin vigilenţa cetăţenilor şi graţie jocului contradicţiilor şi libertăţilor publice.Când aceasta încetează să servescă şi vrea să domine,se ajunge la abuz.Astfel,administraţia are ca primă caracteristică aceea de a fi subordonată şi nu de a se dovedi puternică.

1.1.2.Administraţia este ierarhizată şi subordonată

Administraţia este ierarhizată,adică divizată pe verticală şi în tranşe orizontale,în grade sau etaje;organul situat la unul dintre aceste etaje exercită o autoritate asupra organelor situate la etajele inferioare şi este,la rândul său,supus autorităţii organului superior,dacă acesta există.

Ierarhia administrativă,care imită ierarhia militară,este un procedeu pentru a asigura coeziunea şi disciplina administraţiei în mână iar,în interiorul administraţiei însăşi,ea facilitează transmiterea ordinelor prin relee successive,repartizarea responsabilităţilor şi supravegherea executării.