De la Liberalism la Neoliberalism

Liberalismul a promovat un adevarta cult al libertatii, a tinut sa faca din aceasta o valoare suprema si a fost in epoca moderna si contemporana cel mai consecvent aparator al libertatilor individuale ale omului. In ciuda complexitatii si a diversitatii sale, politica liberala in toate domeniile poate fi descrisa ca una de promovare a libertatii individuale, de liberalizare, adica de reducere a constrangerilor. Nu intamplator numele acestei poitici si directii de andire econonmico-sociala evoca termenul “liber” : libertatea este scopul sau major, valoarea care garanteaza si da sens tuturor celorlalte valori, iar liberalizarea este axa sa principala de actiune.¹

Pentru liberali omul este si trebuie sa ramana liber, acesta este , in ochii lor, prima lege si primul imperative politic.

Crestinismul care afirma ca Dumnezeu i-a daruit omului liber capacitatea de a allege singur intre bine si rau, conceptiile umaniste, care dominau gandirea si sensibilitatea europeana in perioada de dupa Renastere, epoca iluminista intaresc si acestea increderea in libertate sustinand ca menirea individului si a societatii este de a emancipa si a dezvolta personalitatea umana.

In conceptia liberala “a fi om inseamna a fi liber”, libertatea nu este un element oarecare, mai mult sau mai putin accidental, de care oamenii se pot bucura in societate, cii o trasatura definitorie, necesara, a finite omenesti. Ca atare , ea nu poate fi un simplu mijloc util, prin care staul urmareste vreun alt obiectiv mai important: libertatea este un scop in sine, permanent, nu un mojloc la care se recurge in caz de nevoie. Menirea societatii este aceea de a apara si garanta libertatea membrilor eu, in viziunea liberalilor, s-au asociat in comunitati si traiesc impreuna tocmai pentru a-si proteja mai bine independenta, dreptul la libera alegere, dreptul de a trai asa cum doresc.

Libertatea poate si insa prezenta in 2 moduri diferite. Pe de o parte se poate spune ca a fi liber inseamna a nu fi supus unor constrangeri, iar in al doilea caz, libertatea apare ca o capacitate, ca o putere constructive sau ca o posibilitate concreta de a face ceva.

In plan politic , strategia liberalismului a contribuit initial la combaterea absolutismului monarhic, a dreptului de origine feudala, a regelui si al aristocratiei de a-si impune vointa arbitrara asupra cetatenilor. Principalul mijloc institutional de realizare a ingradirii si supravegherii puterii politice centrale a fost introducerea democratiei parlamentare, ale carei organisme urmau sa asigure suveranitatea populara si protectia libertatilor persoanei impotriva tiraniei conducatorilor politici”.

Liberalismul este prin urmare principala miscare politica si intelectuala care a dus consecvent in perioada moderna ulpta impotriva absolutismului politic a dictaturii si a abuzului de putere intr-un cuvant, impotriva tuturor formelor de autoritarism care afecteaza libertatea individuala.

CAP 2. LIBERALISMUL SI EVOLUTIA SA

2.1 DEFINITIA LIBERALISMULUI

Liberalismul este o doctrina care, opusa socialismului si dirijismului, proclama principiul noninterventiei statului în economie, în relatiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau natiuni; promoveaza ideea libertatii economice, a liberului schimb, a liberei concurente etc. Un alt sens care I se mai atribuie liberalismului este cea de doctrina politica si economica aparuta în epoca de ascensiune a burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocratiei feudale pentru cucerirea puterii, care tindea sa largeasca dreptul de vot si sa admita în anumite limite libertati democratice.

2.2 EVOLUTIA LIBERALISMULUI

Secolele XVIII-XIX au fost cu mici exceptii ale liberalismului liberal, cu succese deosebite in Europa. Primele lovituri, doctrina liberala le primeste odata cu primul razboi mondial.Urmeaza revolutia sovietica, care instaureaza un regim colectivist pe o parte considerabila, si apoi largita, a suprafetei globului; ea a facut dovada posibilitatii organizarii unui system economic fondat pe o alta doctrina decat cea liberala – doctrina marxista. La regimuri totalitare conduc si revolutiile italiana- in 1923 si germana – in 1933. Ele pastreaza de la capitalism doar limbajul, iar spiritual liberal este anihilat. In Italia, Portugalia si partial in Austria, individualismul liberal face loc corporatismului care, plecand de la necesitatea organizarii grupurilor profesionale si a disciplinarii productiei a sfarsit sau a tins spre dictatura. Peste toate acestea vine criza din 1929-1933 care, declansata in SUA se repercuteaza asupra intregii lumi, punand in discutie insusi sistemul si doctrina pe care acesta se sprijinea: liberalismul.

Liberalismul, intr-o evolutie sinuoasa si imbracand forme specifice noilor conditii s-a manifestat ca o prezenta si un insotitor permanent al capitalismului; in plin keynesism, ca o reactie la adresa acestuia dar si a totalitarismului collectivist sau fascist in formula neoliberalismului; intr-o forma pura, ultraliberala, gratie pozitiei intransigente ca si contributiei economistilor filosofi Ludwig von Mises, Friedrich von Hayek si pentru inceput Joseph A. Schumpeter; ca o replica dura la consecintele practice ale politicii keynesisiste sub forma doctrinei ofertei; ca o reactie la fel de dura la adresa excesului de stat in economie si a birocratismului inproductiv; ca o necessitate a invierii traditiei unei monede active in formula Monetarismului; simtind nevoia extinderii principiului rationalitatii, atat in cazul agentilor economici propriu-zisi, dar si dincolo de acest perimetru, prin Scoala anticipatiilor rationale si a Teoriei capitalului uman.

In evolutia liberalismului nu lipsesc mesajele lui John Stuart Mill, Pacto, Barone, etc. Ele conduc spre Economia bunastarii si spre Economia sociala de piata sau spre incercari de primenire si reinoire din interior pe calea unor reforme ale capitalismului.

Indiferent de forma de manifestare, discursul si respiratia raman liberale. Ceea ce poate fi clasabil si conduce catre scolile liberale amintite vizeaza nuantele ca si influentele si rezultatele ideilor. Traditia se transmite atat prin classicism cat si neoclassicism. Smith isi gaseste descendenti fideli pentru sustinerea mesajului sau in ultraliberalii Mises si Hayek. Valorile supreme ale liberalismului, ca support in individualismul metodologic, proprietatea private, concurenta, libera initiative si libertatea de intreprindere, mai “imblanzite”, e adevarat, se transmit la toti liberalii