Despre Libertate - J.S. Mill

Născut la Pentonville, Londra în 1806 este fiul economistului şi filosofului Scoţian James Mill şi al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatăl său, cu sfaturile şi ajutorul filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educaţie riguroasă şi în mod deliberat a fost crescut complet separat de alţi copii; a început să înveţe greaca la vârsta de trei ani, latina la şapte ani, logica la doisprezece şi un curs de economie politica la treisprezece ani.

Rezultatul educaţiei primite de Mill a fost ambiguu: John a absorbit utilitarismul lui Bentham şi al tatălui său, dar a trecut şi printr-o criză profundă la vârsta adolescenţei (declanşată în 1826). Acest eveniment l-a iniţiat pe Mill în devenirea sa ca filosof, a lăsat la o parte ceea ce el numea "un adevarat sectarianism interior", şi a început să se elibereze de tatăl său, de Bentham şi de raţionalismul secolului al XVIII-lea, pe care ei îl reprezentau.

Influenţat de concepţia utilitaristă a filosofului Bentham, concepţie publicată în lucrarea “Catechism of Parlamentary Reform”, Mill va începe să studieze sistematic şi lucrarea lui David Ricardo, “Despre principiile economiei politice şi ale impunerii”. În 1820 Stuart Mill vizitează Franţa, unde se întâlneşte cu economistul Jean Baptiste Say, precum şi cu Saint-Simon. La 15 ani, publică sub numele tatălui său, rezumatul unor lecţii de economie politică. Se instruieşte temeinic în filozofie şi economie. În 1822 întemeiază un club al tineretului, “Utilitarism Society”, unde îşi expune ideile şi iniţiază o serie de dezbateri pe probleme de morală şi politică. Paralel cu activitatea ştiinţifică Mill a lucrat timp de 30 de ani ca angajat al Companiei Indiilor. În 1831 publică o serie de articole saintsimoniene în cotidianul “Examiner” sub titlul “The Spirit of the Age”. O dată cu anul 1829 publică lucrarea “Eseuri de economie politică”, urmând ca în 1843 să îi apară lucrarea de factură filozofică “Sistem de logică”. În 1848 tipăreşte lucrarea sa economică fundamentală “Principii de economie politică”, “considerată un gen de sumum al economiei clasice”[1,pag.217]. Ulterior va mai publica lucrările: “Despre libertate” (1859) şi “Utilitarismul” (1861).

În primul capitol al cărţii sale „Despre Libertate”, John Stuart Mill prezintă concepţiile referitoare la libertate din cele mai vechi timpuri până în perioada modernă. Astfel dacă în antichitate se considera că este mai bine ca un anumit conducător suprem al unui stat să aibă puteri aproape nelimitate, prin această stare de fapte urmărindu-se protejarea obştei de abuzurile nobilimei şi a funcţionarilor aparatului de stat, începând cu timpurile premoderne a luat naştere ideea de „putere populară” prin acest lucru înţelegându-se posibilitatea obştei de a-şi alege conducătorii şi de a-i schimba după bunul ei plac evitându-se în acest fel abuzurile suferite de către populaţie din partea puterii centrale sau a funcţionarilor de diferite ranguri, în acest sistem, ei fiind reprezentanţii puterii obşteşti, putând fi schimbaţi la rândul lor din funcţiile deţinute. Mill atrage însă atenţia asupra metehnelor acestei idei despre libertate subliniind faptul că se pot uşor înregistra acte de tiranie ale obştei asupra ei înşişi prin oprimarea grupurilor minoritare din cadrul unei societăţi date, opimare care este facută cu ajutorul organelor de stat cât şi cu metode populare. De asemenea autorul atrage atenţia şi asupra legilor, cutumelor şi firii indivizilor, aceste trei elemente influenţând foarte mult evoluţia diverselor clase sociale sau politice care sfârşesc prin a-şi impune dominaţia asupra altora. De multe ori cutuma este pe nedrept asociată cu firea individulă şi „preferinţele sau repulsiile societăţii sau acelea ale unei părţi importante ale sociatăţii, sunt prin urmare principala pricină care a înrâurit regulile impuse ca norme de comportament în societate; şi sunt sancţionate fie pe cale legală, fie prin repulsia stârnită în opinia publică în cazul transgregării lor.”

Elementul religios este unul dintre pilonii de susţinere al comportamentului social, un element ce instituie reguli, ierarhii şi chiar instituţii menite de a proteja anumite doctrine sau legi cu referiri religioase. În multe dintre cazuri puţina libertate religioasă prezentă în diferite ţări ale continentului european se datora unor scriitori formatori de opinie care considerau că libertatea conştiinţei umane este un drept fundamental al omului. Au existat însă şi excepţii în anumite medii în care indiferenţa faţă de religie a primat evitându-se astfel disensiuni de natură teoligică.

Mill atrage atenţia de asemenea, asupra modelelor de constrângere şi de coerciţie pe care statul le aplică individului. Astfel „simpla satisfacţie a statului fie că e vorba de o satisfacţie materială, fie că e vorba de o satisfacţie morală nu este câtuşi de puţin prin ea însaşi o îndreptăţire sufiecintă care să îngăduie statului să acţioneze împotriva individului” deci metodele de constrângere şi pedepsele ar trebui aplicate doar ca ultimă soluţie, în acest sens „tot ceea ce-l priveşte exclusiv pe individ, independenţa trebuie să-i rămână pe bună dreptate absolută. Asupra lui însuşi, asupra propriului său trup şi asupra propriei sale minţi individul rămâne suveran.” Autorul insintă asupra faptului că o astfel de abordare este valabilă doar pentru cei care au ajuns la vârsta legală a majoratlui, dar toţi indivizii membri ai unei societăţi care sunt în situaţia de a avea nevoie de îngrijirea altor indivizi trebuiesc puşi sub protecţie legală faţă de eventualele „ neajunsuri din partea altora.”

Libertatea de gândire este în opinia lui Mill unul dintre principiile care fac o societate demnă de a fi numită „liberă” alături de libertatea de exprimare a opiniilor şi a publicării acestora, insintându-se asupra faptului că „acest principiu necesită libertatea gusturilor şi a părerilor; libertatea de a ne făuri astfel planul existenţei încât să corespundă structurii însuşirilor noastre; libertatea de a face tot ce poftim, supunându-ne însă consecinţelor care pot urma, fară a stârni rezistenţa semenilor noştri,atâta timp cât nu îi vătămăm în mod direct; chiar dacă aceştia ar considera comportamentul nostru de a fi smintit, pervers sau cu totul greşit îndrumat.”

Chiar dacă Mill consideră că este nevoie de o multitudine de libertăţi pentru a echilibra o societate care a ajuns la o oarecare maturitate socilă şi politică el evidenţiază că”singura libertate care merită pe drept cuvânt acest nume este libertatea de a-ţi urmări binele personal pe calea aleasă de tine, atâta vreme, evident, cât nu cauţi să-i stânjeneşti în strădaniile lor de a-şi căpăta libertatea dorită.” Cu toate acestea autorul este de acord că societatea a dorit mereu ca indivizii să se conformeze anumitor standarde şi tipare pe care anumiţi gânditori aveau puterea să le impună; dar acest mod de gândire nu poate fi justificat decât în contextul în care comunitatea respectivă ar fi supusă mereu unor atacuri exterioare sau interioare, atacuri ce ar fi fatale pentru acea societate.