Echilibrul Puterilor în Europa de Vest în Secolul al XII-lea

Capitolul I

Evolutia sistemului international

Începutul Evului Mediu cunoaste o arie geografica destul de restrânsa, limitata din mai multe puncte de vedere ca informatie si în acelasi timp ca mijloace, autoritatea suprema fiind în mâinile Bisericii. Dorinta de a contura o imagine cât mai cuprinzatoare a Pamântului a dat nastere la mai multe încercari spre a obtine o astfel de cunoastere stimulate deopotriva si de factorii politici, economici si religiosi.

Primele expeditii ale europenilor s-au înregistrat în secolele IX-X realizate de vikingi ce au parcurs drumul din nordul Europei spre Apus, descoperind Islanda si Groenlanda. Un alt pas facut spre concretizarea viziunii global-oceanice de la cea terestra-continentala a fost reprezentat de cruciadele clasice ale secolelor XI-XIII ce au dezvaluit lumea araba si au adus imaginea unor noi teritorii, mai îndepartate precum: Africa de Est, India, Persia.

Marco Polo face o expeditie in Extremul Orient 1271-1295 pe baza caruia scrie „Carta minunilor lumii” în care descrie lumea mongola si civilizatia chineza.

Secolele XV-XVI cunosc o dezvoltare a mijloacelor de transport maritime cât si a instrumentelor de orientare în timp si spatiu: astrolabul, busola, portulanul , galionul , caravela, etc.

Dupa descoperirea acestor noi teritorii se pune problema cuceririi lor, astfel ca acestor calatorii de exploatare le urmeaza cele de cucerire mai ales pentru tarile care aveau acces direct la Oceanul Atlantic. Pionerii din aceasta cursa sunt statele iberice: Spania si Portugalia, urmate de alte state cu puternic caracter militar si economic: Anglia, Olanda si Franta. Rusia reprezinta o particularitate deoarece ea se îndreapta spre teritoriile siberiene fara a avea mari conflicte cu tarile mentionate anterior.

Revenind la primele doua state ce au pornit spre cucerirea Lumii Noi, mentionez ca acestea au devenit primele imperii coloniale.

Portughezii si-au însumat întreaga fatada atlantica a Africii atingând vârful sudic al continentului. Astfel acestia au început sa exploateze bogatiile ce le-au întâlnit facând comert cu sclavi, fildes si aur intrând în rivalitate cu spaniolii.

Papa Alexandru al VI-lea a reusit sa medieze conflictul lusitani-spanioli prin semnarea Tratatului de la Tordesillas (7 iunie 1494) prin care se stabilea frontiera dintre spatiul portughez si cel spaniol. Orientul revine Portugaliei iar Occidentul Spaniei, astfel ca ambele state accepta sa nu intervina cu expeditii în emisfera celuilalt. În acest context ele si-au împartit teritoriul: teritoriile spaniole tineau pâna la Filipine, unde se întâlneau cu posesiunile lusitanilor din Indonezia.

În consolidarea acestor imperii coloniale o mare rezonanta o au nume precum Vasco da Gama - descopera pasajul spre Oceanul Pacific, pe atunci Marea Sudului, Fernando Magellan - drumul spre insulele Moluce si trecerea maritima spre Oceanul Pacific, Giovanni Caboto - pasajul spre nord-vest, Martin Frobisher , Henry Hudson , William Buffin .

Anglia si Olanda atrase de bogatiile Lumii Noi intra si ele în competitie cu avantajul unei flote puternice ce puteau detasat rivaliza cu cele spaniole si portugheze.

Olanda s-a înscris în expansiunea mondiala în secolul al XVII-lea, cucerind insulele Novaia Zemlea si Spitzbergen (William Barents) si Tasmania, Noua Zeelanda si potiuni din Australia denumita „Noua Olanda” (Abel Tasman). Pe cealalta parte englezii descopera teritoriul de astazi al Canadei si Statelor Unite. Expansiunea rusa a întregit procesul de cercetare si cucerire a spatiilor extra-europene prin descoperirea teritoriilor dinspre muntii Ural, Siberia si Oceanul Atlantic.