Friedrich Ratzel - Întemeietorul de Fapt al Geopoliticii

În evolutia disciplinei de care ne ocupam s-a întâmplat ceva paradoxal. Autorul care i-a conturat unele dintre liniamentele de baza, care a impus abordari si concepte ce se regasesc si astazi în dezbaterea de profil, nu a pronuntat niciodata cuvântul geopolitica. El a operat cu termenul de geografie politica, intitulând chiar una dintre lucrarile sale de baza Geografia politica, publicata în 1897.

Considerat întemeietorul de fapt al geopoliticii, Friedrich Ratzel a fost un remarcabil om de stiinta. Nascut la 30 august 1844, în Karlsruhe, a încheiat studiile universitare la Heidelberg, în 1868. În anul urmator face o calatorie în Mediterana, prilej cu care se departeaza de formatia sa de zoolog si se apropie de studiul geografiei. Între 1874 - 1875 efectueaza o calatorie în America de Nord si Mexic, unde studiaza viata locuitorilor de origine germana. Se întoarce convins de atractia si importanta cercetarii geografice, careia i se va consacra pâna la sfârsitul vietii.

În 1882 si 1891, Ratzel publica primul si, respectiv, al doilea volum din, poate, cea mai importanta lucrare a sa, Antropogeographie, în care aseaza noi fundamente geografiei umane. În 1897 apare lucrarea Politische Geographie, un alt volum definitoriu pentru conceptia sa despre rolul geografiei în istoria politica a diferitelor state. Referindu-se la semnificatia acestei lucrari, dar si a operei stiintifice a lui Friedrich Ratzel în ansamblu, Simion Mehedinti scria: Lucrarea aceasta a fost menita sa rastoarne si sa transforme o întreaga rubrica a literaturii geografice. Pâna la Ratzel, sub numele de geografie politica se întelegea o însirare de suprafete ale statelor si provinciilor, de granite, populatii, împartiri administrative, forme de guvernare si alte amanunte fara spirit geografic. Era o adevarata mostenire din vremea perucilor, o geografie Almanach - Gotha& Ratzel îsi da seama ca o astfel de mostenire penibila nu mai poate fi suferita mult timp. Geografia politica are sa se ocupe, zicea el, de stat. Iar statul nu este o fictiune cartografica, ci o realitate biologica si el. E o parte din fata pamântului si o parte din omenire, diferentiata în anumite împrejurari naturale ce trebuie studiate. Statul, ca si orice organism, se naste, creste, decade si piere în legatura cu anumite împrejurari fizice: rasa, formele plastice ale scoartei, clima etc. Prin urmare, în spatiu - între ecuator si poli - iar în timp - evolutiv, de la statul umilit, compus abia din câteva sate, si pâna la statele mondiale, cum e cel englezesc, cel rusesc etc. - omul de stiinta trebuie sa urmareasca toate formele acestea sociale, cu gândul de a le reduce la categorii geografice (S. Mehedinti, Antropogeografia si întemeietorul ei, Friedrich Ratzel).

Spirit adânc, autorul german îsi da seama de mostenirea penibila pe care o prezenta geografia la sfârsitul de secol, practic inegala într-un empirism fara orizont. De aceea, el încearca sa sistematizeze acest imens material cules de-a lungul vremii. Perspectiva de sistematizare este una geografica. Numai ca Ratzel deschide cercetarea geografica spre fenomenul social si statal fara de care demersul geografic nu ar avea sens; mai mult, autorul german încearca o întemeiere si o explicare din perspectiva geografica a statului, a evolutiei si puterii sale. Astfel, el depaseste granitele geografiei politice si face analiza geopolitica, fara însa a pronunta acest nume.

Spatiul  arealul de care are nevoie un popor

Acest lucru apare clar, de pilda, atunci autorul german vorbeste despre spatiu. Termenul ca atare este folosit de toti gânditorii care s-au referit la impactul mediului geografic asupra vietii politice, de la Turgot (întemeietorul termenului de geografie politica) la Montesquieu si Herder. În viziunea lui Ratzel, spatiul nu este echivalent cu teritorul unui stat. Deci el nu are o acceptiune fizico-geografica. Spatiul desemneaza limitele naturale între care se produce expansiunea popoarelor, arealul pe care acestea tind sa-l ocupe, considerând ca acesta le revine în mod natural. Spatiul modeleaza adânc existenta populatiei care îl locuieste. Spatiul conditioneaza, potrivit lui Ratzel, nu numai limitele fizice de extindere ale unei comunitati, ci si atitudinea ei mentala fata de lumea înconjuratoare.

Spre a întelege mai bine continutul notiunii de spatiu, autorul recurge la doua notiuni sugestive: concordante si discordante antropogeografice. Prima se realizeaza prin colonizarea interna a unui spatiu, ceea ce semnifica distributia cât mai omogena a populatiei pe suprafata statului. Discordanta apare în momentul în care suprafata statului este locuita fie de un numar prea mare de oameni, fie, dimpotriva, de o populatie redusa. Cazul cel mai flagrant de discordanta antropogeografica ar fi, dupa parerea autorului german, Rusia, care la sfârsitul secolului trecut avea o suprafata de 10 ori mai mare decât Germania si de 2,5 ori mai mare decât a principalelor state europene luate la un loc, dar populatia sa era mai redusa decât cea din Europa Centrala, de pilda. De aceea, în cazul rusilor cel putin, foamea de spatiu nu are nici un alt temei decât reflexul mostenit de la populatiile primitive ale stepei.

Foamea de spatiu devine explicabila si are un temei adevarat atunci cînd se înregistreaza o densitate prea mare, care nu mai asigura conditii potrivite de evolutie: Pe un teren mic, oamenii devin prea numerosi, se apropie unii de altii, se încaiera si se lupta între ei, se epuizeaza daca nu li se ofera spatiu nou pentru colonizare (F. Ratzel, citat în S. Micu Sava, Geopolitica. Scoala geopolitica germana, pag. 40). În ambele cazuri ia nastere un fenomen de migratie, mai ales atunci când teritoriul cu densitate redusa este vecin cu cel cu densitate mare. Se produce astfel ceea ce autorul numeste colonizare externa, deci o migratie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat, întrucât spatiile subpopulate atrag cu o putere fizica populatia din spatiile suprapopulate. Revarsarea din teritoriile dens populate catre cele slab populate se transforma în regula... Atunci poporul navaleste în afara sa si apar toate acele forme ale cresterii spatiale care duc în cele din urma, în mod necesar, la dobândirea de noi teritorii. Aceasta este colonizarea externa (F. Ratzel, citat în Pozdneakov, Geopolitica, pag. 18). În acest context, Ratzel foloseste notiuni cum ar fi Volk ohne Raum (popor fara spatiu), Raumsin (simtul spatiului).