Funcțiile și activitatea misiunilor diplomatice - studiu de caz Republica Moldova și România

NOŢIUNEA DE MISIUNE DIPLOMATICĂ

Variatele şi multiplele probleme şi activităţi care apar în sfera Relaţiilor Internaţionale nu pot fi rezolvate în totalitatea lor de către şeful statului şi de ministru de externe, deoarece ei nu se pot ocupa şi trata direct de chestiunile internaţionale economice, culturale, juridice care apar între naţiuni. Din aceste motive, a rezultat necesitatea de a crea şi întreţine în străinătate reprezentanţe diplomatice al statului care sînt însărcinate să negocieze şi să acţioneze în numele său şi să ajute la rezovarea problemelor cotidiene. Pentru desemnarrea organului permanent de relaţii diplomatice între state, termenul generic este cel de reprezentanţă diplomatică; pe lîngă noţiunea de reprezentanţă diplomatică în practică este folosită noţiunea de misiune diplomatică.

Misiunea diplomatică este definită ca un organ de subiect de drept internaţional, instituit în mod permanent pe lîngă un alt subiect de drept internaţional şi însărcinat cu asigurarea relaţiilor diplomatice a acestui subiect în scopul de a menţine relaţii diplomatice cu statul respectiv.

Ca organ al statului, misiunii diplomatice i se aplică normele de drept intern, referitor la personalul, procedura de numire a şefului de misuune, normele referitoare la raporturile între misiunea diplomatică şi administraţia centrală, însă ca organ ce desfăşoară o activitate în domeniul relaţiilor externe, statutul juridic al misiunii diplomatice beneficiază de guvernarea normelor de drept internaţional.

În literatura juridică de specilaitate, termenul de misiune diplomatică i se dau mai multe înţelesuri: raport juridic bilateral de drept internaţional („raportul de misiune diplomartică”); sarcină încredinţată de statul trimiţător agentului său diplomatic; grup constituit din totalitatea persoanelor însărcinate cu funcţii diplomatice(agenţii diplomatice) sau care să asiste pe agentul diplomatic în îndeplinirea sarcinii (colaboratorii lui); în sfîrşit, sensul care are relevanţă în acest context, şi anume acela de organ al statului trimiţător, de instituţie permanentă şi distinctă de persoanele fizice care o alcătuiesc, deci acea instituţie care preexistă numirii agenţilor diplomtici şi să continue să subziste, chiar şi după ce misiunea individuală a unuia dintre aceşti agenţi s-a încheiat.

FUNCŢIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE

-prezentare-

Raţiunea de a fi a unei misiuni diplomatice constă în desfăşurarea activităţii acesteaia împerună cu finalitatea urmărită concretizată în funcţiile diplomatice.

Fiecrae misiune diplomatică este înfiinţată pentru a realiza în practică anumite obiective ale funcţiilor încredinţate.

Datorită diversităţii relaţiilor dintre state două state se intensifică şi se dezvoltă activităţii misiunii diplomatice. Această activitate depinde de relaţiile dintre două state, precum şi de climatul politic în relaţiile dintre acestea. Prin funcţie a misiunii diplomatice înţelegem o anumită acţiune realizată de unul sau mai mulţi diplomaţi, într-un domeniu concret pe teritoriul statului acreditar.

Activitatea misiunii diplomatice înglobează în sine totalitatea acţiunilor şi activităţilor esfăşurate de misiunea diplomatică pe teitoriul statului acreditar. Convenţia de la Viena din 1961 a reglementat această problematică în art. 3, procedînd la o enumerare a acestuia.

- funcţia de reprezentare a statului acreditant în statul acreditar

- de a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi în limitele admise de rdeptul internaţional.

- a duce tratative , a negocia cu guvernul statului acreditar

- a se informa prin mijloace licite sau legale despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul acreditar şi a le transmite statului, guvernului său

- a promova relaţii de prietenie şi a dezvolta relaţii economice, sociale şi de altă natură între cele 2 state (cooperare internaţională)

- Exercitarea funcţiilor consulare

Funcţia de reprezentare

Funcţia misiunii diplomatice de a reprezenta statul acreditant este una dintre cele mai vechi- prin ea misiunile permanente afirmîndu-se în modul cel mai pregnant, chiar din momentul apariţiei lor ca organe ale relaţiilor externe ale statelor; ea este considerată în doctrină ca fiind funcţia principală, fundamentală a misiunii diplomatice. Sarcina primordială a fiecărui membru al corpului diplomatic a fost şi va continua să fie aceea de a prezenta interesele statului său. Deci, primul şi cel mai elementar moment în manifestarea misiunii diplomatice este declinarea identităţii, adică în numele îşi desfăşoară ea activitatea.

Şeful misiunii diplomatice reprezintă statul în totalitatea relaţiilor sale internaţionale, nu numai faţă de statul în care a fost acrediatat, ci şi faţă de alte state. El reprezintă juridiceşte statul de care aparţine („este purtătorul de cuvînt al şefului statului său şi al ministerului de externe, în ce priveşte comunicările pe care le are de făcut statului în care este acreditat; el primeşte, de asemenea, comunicările de la acesta pentru a le aduce la cunoştinţa statului său”), el este mandatarul; el este imaginea puterii statale, a demnităţii sale, a independenţei sale.

În conformitate cu prevederile legislaţiei noastre, şeful misiunii diplomatice este reprezentant unic al Republicii Moldova în statul în care este acreditat, avînd în competenţă generală de reprezentare; în statul în care acreditat, şeful misiunii diplomatice reprezintă statul moldovenesc faţă de orice alt cetăţean moldovan trimis în misiune permantă sau temporară sau aflat în orice altă calitate în acel stat. Asemenea prevedere dă expresie unei concepţii şi practici generale a statelor.

Dată fiind natura sa, misiunea diplomatică reprezintă din punct de vedere politic, acest stat, prin simplu fapt al existenţei sale în statul acreditar. Din punct de vedere juridic (natura juridică a reprezentării diplomatice) se consideră că reprezentantul diplomatic au misiunea de a prezenta statul care –i desemnează în statul în care îi primeşte; sunt deci ai statului acreditant în statul acreditar. Rolul pe care îl are de a dezvolta relaţiile dinre statul acreditar face însă ca misiunea să acţioneze între cei doi subiecţi de drept internaţional, dar efectele activităţii ei trebuie văzute, în acest context.