Istoria vieții constituționale în România (1866 - 1991)

I. INTRODUCERE

Evolutia istoriei vietii politice si juridice romanesti atasta ca modificarea silita si fortata a formei de guvernare democrat-parlamentara, pe care a cunoscut-o Romania vreme de un secol (1866 - 1948), prin preluarea totala a puterii politice de catre partidul comunist si considerarea dreptului ca fiind „vointa clasei muncitoare ridicata la rangul de lege”,a generat odirectie de dezvoltare elementara spiritului democratic al poporului roman si traditiilor lui juridice si constitutionale. Ea a determinat aparitia unor profunde inegalitati si inechitati in plan social, etic si juridic, ale caror efecte sunt inca resimtite in perioada de tranzitie pe care o parcurge in prezent societatea romaneasca. Chiar daca perioada regimului comunist a marcat si o anumita „distantare” politica, economica, moral-juridica si culturala a societatii romanesti fata de majoritatea tarilor Europei, am fost si am ramas un popor european, cu o vointa integrata in istoria Europei, intrucat nu au disparut niciodata din spiritualitatea noastra traditiile democrat-parlamentare si constitutionale indatinate si experimentate de-a lungul istoriei noastre nationale.

Propunandu-si descifrarea, explicarea si evaluarea mecanismelor politice, normative si culturale care au constituit fundamentul si liamentul pe care sa intemeiat oridinea sociala si constitutionala in Romania, incepand cu prima constitutie democratica din 1866, continuand cu cele din 1923 si 1938 si terminand cu constitutiile regimului totalitar comunist din 1948, 1952 si 1965, lucrarea ofera, totodata, o serie de repere teoretice, operationale si practice pentru intelegerea unor aspecte inca controversate aparute in viata constitutionala romaneasca dupa decembrie 1989, in legatura cu elaborarea si aplicarea Constitutiei din 1991.