Liberalismul

Am ales sa descriu liberalismul, deoarece scopurile, ideile şi devizele mişcărilor liberale au ajutat foarte mult în modelarea lumii occidentale ,moderne şi post-moderne în ciuda faptului că astăzi este imposibil să distingem cu claritate o identitate a ideologiei liberale.

Liberalismul s-a instituit ca o concepţie politică utilă după proclamarea independenţei SUA (1776) şi după revoluţia franceză (1789-1794), situându-se în prim-planul concepţiilor politice ale secolului XIX şi primelor decenii ale secolului XX.

Liberalismul pleacă de la ideea că fiecare fiinţă umană are, prin naştere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate restrânge şi anume: dreptul la viaţă, la libertate şi la proprietate. Acesta proslăveşte construirea unei societăţi caracterizate prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private şi un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităţilor sunt garantate.

Ca şi elemente fundamentale, liberalismul prezintă următoarele:

1. Individualismul, trăsătură ce atribuie tuturor oamenilor aceleaşi posibilităţi de iniţiativă şi afirmare, respingând orice motivaţie cu privire la inegalitatea predeterminată dintre fiinţele umane

2. Universalismul, care afirmă unitatea morală a speciei umane şi acordă o importanţă secundară formelor culturii pe care le adoptă anumite popoare

3. Perfectabilitatea, afirmarea capacităţii de corecţie şi de progres a instituţiilor sociale şi a organizării politico economice a societăţii graţie înzestrării naturale ale omului

„Liberalismul pacifică şi depolitizează lumea aristrocratică a dominaţiei prin transformarea politicii in economie. Liberalismul pacifică acel thymos de stăpân al primului om şi îl inlocuieşte cu thymos-ul de sclav al ultimului om. În loc de superioritate şi dominare, societatea se luptă pentru egalitate. Cei care încă visează să domine au la îndemână calea capitalistă de îmbogăţire” , concluzionează Shadia Drury, argumentul lui Fukuyama din articolul publicat în revista conservatoare The National Interest, sub numele de „The End of History?”. Aceste susţine că noţiunea de thymos, tradusă ca „spiritualizare”, „curaj” şi „dorinţă” este motivul luprelor ce constituie istoria. Geniul democraţiei liberale constă în faptul că reprezintă punctul final al acestei lupte.

În cartea „The Social Virtues and the Creation of Prosperity”, Fukuyama se axează asupra condiţiilor sociale esenţiale pentru prosperitatea economică. Susţine că, pe lângă competiţie, tehnologie şi calificarea lucrătorilor, este importantă şi o cultură a încrederii sau a „sociabilităţii spontane”, uşurinţa în a te înţelege cu concetăţeni în moduri economice productive:

„Aproape toate activităţile economice contemporane sunt înfăptuite nu de indivizi,ci de organizaţii, care cer un grad înalt de cooperare social. Drepturile de proprietate, contractele şi dreptul comercial sunt instituţii indispensabile pentru crearea unui sistem economic modern, orientat spre piaţă, dar este posibil să se economisească substanţial din costurile de tranzacţie dacă astfel de instituţii sunt completate de capital social şi încredere. Încrederea, la rândul ei, este produsul comunităţilor preexistente de valori şi coduri morale. Aceste comunităţi...nu sunt produsul alegerii raţionale.”

Liberalismul a fost impus prin devansarea succesivă a adversităţilor datorate statului absolutist, bisericii, economiei închise, instituţii generate de structurile sociale de tip rural-arhaic. Geneza şi victoria liberalismului au consacrat supremaţia forţelor ce promovează interesele şi motivaţiile tranziţiei de la evul mediu la o nouă formă de organizare socială. A înfăptuit o adevărate revoluţie în sfera valorilor, care au alcătuit axa noii civilizaţii şi s-a impus ca teorie socială spre capitalism, sistem social care a triumfat în Occident. Apariţie acestuia a fost inseparabilă de evoluţia statutului social al burgheziei comerciale, de geneza capitalismului. S-a consacrat, încă din etapa debutului său, ca expresie ideologică a burgheziei, a elementelor deţinătoare de capitaluri.