Partidul Social-Democrat din Moldova

I. Aspecte introductive.

Partidul Social Democrat (PSD), un partid care este cunoscut electoratului pentru nenumăratele sale metamorfoze structurale şi alianţe electorale, după alegerile parlamentare anticipate din 2009, pare să treacă printr-o criză internă fără precedent. Migraţiile politice şi contradicţiile din interiorul partidului amintesc tot mai mult de fabula lui Donici „racul, broasca şi o ştiucă”, iar mulţi analişti politici se grăbesc deja să îi anunţe sfîrşitul.

În cele ce urmează, mi-am propus să abordez unele aspecte care ar schiţa un profil clar al partidului, care ar sublinia interdependenţa dintre tehnicile politice, metodele utilizate pentru propulsarea către putere şi situaţia actuală a partidului politic.

Studiul în sine este unul inovativ, după literatura consultată, neexistînd alte precedente de analiză a PSD în mod integrativ, de ansamblu.

1.1 Programul de cercetare metodologică

Metodologia este definită ca o analiză sistematică a metodelor şi tehnicilor pe baza cărora se realizează o cercetare teoretică sau aplicativă. Metodele se află in centrul patrimoniului unei discipline. În cazul demersului analizei unei partid, un program de cercetare metodologică devine neapărat necesar, pentru a spori calitatea şi nivelul ştiinţific al cercetării.

În studiul Partidului Social Democrat, am făcut uz de mai multe metode şi mijloace care mi-au permis să evaluez cîtiva parametri : membri, lider, simboluri, tehnici şi tactici de comunicare politică şi de promovare a imaginii, activitatea reprezentanţilor PSD în fostul Parlament, grup ţintă în direcţionarea mesajului politic.

Printre metodele de cercetare, instrumentele de analiză politică a PSD, pot menţiona :

- observaţia externă (non-participativă),

- analiza de conţinut,

- analiza stenogramelor şedinţelor parlamentare,

- analiza sondajelor de opinie şi a exit –poll-urilor.

În acest context, voi reaminti că observaţia externă (non-participativă) este utilizată de către jurnalişti, oameni de ştiinţă, medici, asistenţi sociali, analişti politici. În acest caz, observatorul se situează în afara sistemului observat. Acest tip de observaţie se recomandă in situaţiile in care incadrarea investigatorului în grupul sau colectivitatea ţintă este dificilă, inadecvată sau imposibilă.

Observaţia participativă presupune integrarea observatorului în comunitatea cercetată, pentru o perioadă mai lungă de timp, în scopul unei cunoaşteri in profunzime, de tip calitativ. În cazul PSD, am observat date factuale din exterior şi comunicînd cu membri de partid, în interiorul partidului nu am fost incadrată.

“Analiza de conţinut reprezintă un set de tehnici de cercetare cantitativ-calitativă a comunicării verbale şi non-verbale, în scopul identificării şi descrierii obiective şi sistematice a conţinutului manifest şi/sau latent, pentru a trage concluzii privind individul şi societatea sau comunicarea însăşi, ca proces de interacţiune socială”.

Utilizarea tehnicii analizei de conţinut a vizat centrarea pe discursurile liderului PSD, studiul calitativ al programului şi al publicaţiilor de partid, deci texte sociale, ale unor autori ce fac referire la partid, dar şi publicaţii din mass-media, analiza unor conţinuturi video, care să redea astepte profunde, dificil de sesizat prin chestinare directă.

1.2 Contextul politic

Republica Moldova în anul politic 2009 a fost antrenată într-un lanţ continuu de schimbări fără precedent pentru o democraţie tînără, precum este RM. Alegerile parlamentare ordinare din 5 aprilie 2009 s-au soldat cu o criză politică care s-a manifestat mai ales printr-un blocaj instituţional. Alegerile anticipate din 29 iulie 2009, care au succedat blocajului instituţional, au avut menirea, potrivit normelor constituţionale, să ofere alegătorilor moldoveni misiunea de a soluţiona problemele generate de clasa politică.

Acest ultim exerciţiu a adus schimbări pe scena politică şi va avea in continuare un impact major asupra design-ului noii puteri. Alegerile anticipate au confirmat că societatea moldovenească rămine divizată in baza unui şir de criterii. Suprapunerea crizei politice pe cea economică riscă să submineze pentru o perioadă îndelungată reafirmarea stabilităţii politice şi sociale.

În prezent, după ce PCRM a trecut în opoziţie, la guvernare, venind AIE, configuraţia puterii este vădit alta decît cu un an în urmă. Furtuna politică a clătinat forţele politice care nu aveau destulă capacitate şi capital social să reziste schimbărilor. Partidul Social Democrat este anume una din aceste piese mici în decorul politic moldovenesc, care s-a pomenit depăşit de noua conjunctură politică. Pe de o parte, Alianţa pentru Integrare Europeană, a reuşit operarea de modificări şi să devină piesa cea mai vizibilă politic, de rînd cu PCRM, care mai deţine încă o influenţă considerabilă asupra mijloacelor de informare în masă. Mass-media este mult mai liberă şi libertatea de exprimare pare să fie încurajată mai mult. Se organizează talk-show-uri in direct, cu liderii AIE, prim-ministrul apare la TV pentru a purta un dialog interactiv cu telespectatorii în exclusivitate. Deci, partidele care au ajuns la guvernare, şi-au schiţat alte tehnologii şi tactici de a urca în raitingul preferinţelor electoratului. Pe cealaltă parte, observăm toate celelalte forţe care deşi nu au trecut în Parlament, se constituie în opoziţie extra-parlamentară activă. Aici, se incadrează perfect cazul PPCD, care efectuează o camapanie asiduă de promovare a partidului, făcîndu-se din nou vizibil. Însă, tot pe această parte a baricadei, unele partide pierd teren pentru că nu se pot mobiliza şi nu au resurse necesare pentru aceasta. Ori, pur şi simplu, contextul politic nou le exclud, deoarece nu corespund noii realităţi conturate.