Poliția Națională Franceză

In Franţa, Poliţa Naţională este componentă a poliţiei civile. Este o instituţie a statului ce aparţine de Ministerul de Interne şi de colectivităţile teritoriale. Poliţiştii francezi sunt funcţionari ai statului. Numărul de telefon pentru cazuri de urgenţă este 17 sau 112. Apelul este gratuit şi la tot timpul la dispoziţia cetăţenilor.

Infiinţarea acestei instituţii este fondată cu ajutorul declaraţei drepturilor cetăţenilor din 1789, ce are valoare constituţională. Articolul 12 al acestei declaraţii spune că: “ Garanţia drepturilor omului cât şi ale cetăţeanului necesită o forţă publică: această forţă este instituţionalizată în favoarea tuturor şi nu pentru exerecitare a ei în scopuri particulare de cei ce o au în jurisdicţie”.

O definiţie a misiunilor întreprinse de poliţia naţională este dată de articolul 1 din codul de etică al poliţiei naţionale: “ Poliţia naţională contribuie, pe întregul teritoriu, la garantarea libertăţilor şi în apararea instituţiilor republicii, pentru menţinerea păcii şi a ordinii publice, protecţia oamenilor şi a proprietăţilor.”

Ulterior, misiunile poliţiei naţionale au fost definite într-o maineră limitată de legea 21 din ianuarie 2004. Articolul 4 le enumeră în felul următor:

-Lupta împotriva violenţei urbane, abaterile uşoare de la lege şi siguranţa rutieră;

-Controlul imigraţiei ilegale şi lupta împotriva ocupării forţei de muncă ilegale;

-Lupta împotriva drogurilor, crimei organizate şi a criminalităţii economice şi financiare;

-Să protejeze ţara împotriva terorismului şi a atacurilor asupra intereselor fundamentale ale naţiunii;

-Pastrarea ordinii publice;

Se afirmă că "aceste sarcini trebuie să fie efectuate în conformitate cu Codul de etică al Poliţiei Naţionale”. Se afirmă că "legea din 29 august 2002, numită şi " Legea I a lui Sarkozy” , confirmă aceste misiuni.

Scurt Istoric.

Apelativul „Poliţie” a fost dat pentru prima dată de un guvern sub regimul Vichy, prin legea din 23 aprile 1941. Acestă lege plasează poliţia municipală sub autoritatea prefecţilor, în loc de cea a primarilor ( cu excepţia poliţiei parisiene ce se află deja sub autoritatea statului). Structurile de poliţie sunt întoarse cu susul în jos şi diversele sale misiuni sunt identificate ca : poliţia judiciară, informaţi generale (RG) şi siguranţă publică. Teritoriul este împărţit pe o perioadă de trei scale: regiunea este asociată prefectului de regiune, districtul (un departament) prefectului, districtul unui comisar. Această organizaţie va fi pastrată de a IV si a V-a Republică. Aceasta administrare se înlocuieşte în 1944 de Consiliul National de Securitate şi, în cele din urmă, legea din 10 iulie 1966 a creat curent Poliţiei Naţionale, inclusiv poliţia de Paris (creat prin Actul de 9 iulie 1964).

De la jumătatea secolului XX şi 1984, Poliţia Naţionala a participat la îngrijiri medicale de urgenţă, cu sarcina de poliţie de urgenţă acum desemnând pompierii. Cu toate acestea, SIR sunt întotdeauna implicaţi în salvamont şi monitorizare a plajelor.

Scurtă prezentare a Poliţiei Naţionale

În acest spirit republican, legea de orientare şi de programare cu privire la securitate din ianuarie 1995 a stabilit sarcinile prioritare la nivel naţional de poliţie, confirmată de legea de planificare pentru securitate internă în luna august 2002:

-De pace şi de securitate publică, de a pune în aplicare legile de protejare a persoanelor şi a bunurilor, pentru a preveni tulburările de la ordinea publică şi delincvenţă;

-Poliţiei judiciare, al căror scop, sub îndrumarea, controlul şi supravegherea de către autoritatea judiciară, să caute şi să găsească infracţiunile penale, de a aduna probe, pentru a găsi şi autorii lor cât şi complicii, de arestarea şi aducerea lor la sesizarea autorităţilor judiciare competente;

-Secrete şi de informaţii, de a furniza informaţii pentru autorităţile guvernamentale pentru a detecta şi a preveni potenţialul de a aduce atingere ordinii publice, instituţii, a intereselor fundamentale ale naţiunii sau suveranitatea naţională;

Misiunile atribuite Poliţiei Naţionale sunt de punere în aplicare a tuturor componentelor sale. Nici una nu este limitată la o singură direcţie şi toate direcţiile sunt în cauză, ca principal sau accesoriu, principal sau de sprijin de către cele trei misiuni.

Sinergiile sunt concetrate in cinci domenii:

-Asigurarea persoanelor, bunurilor şi instituţiilor;

-Controlul fluxurilor de migraţie şi a luptei împotriva imigraţiei ilegale;

-Lupta împotriva crimei organizate, criminalitate şi droguri;

-Protejarea ţării împotriva ameninţărilor externe şi a terorismului;

-Menţinerea ordinii publice;

În continuare voi detalia cele cinci domenii care ajuta la menţinerea ordinii publice cât şi la siguranţa cetaţeanului.

1. Asigurarea persoanelor, bunurilor şi instituţiilor.

Pot fi citate în special în această privinţă:

- Conducerea centrală a securităţii publice (DCSP), în primul rând, pentru că, prin reţeaua sa teritorială, este de „Lancea” în lupta împotriva crimei mici şi mijlocii . Este angajat” în prima linie împotriva violenţei urbane şi încălcării codului rutier şi este un instrument important de prevenire.