Politica externă a Uniunii Europene

I. ARGUMENT

Uniunea Europeana al carei membre spera si Romania sa faca parte incepand cu 1 ianuaria 2007, se confrunta cu pericolul terorismului.Securitatea internationala,apararea comuna, devine un domeniu important pentru viitorul Europei.Politica externa a Uniunii,modul cum diferite state membre au reactionat si reactineaza la diferite probleme de ordin international,deseori contradictoriu,ingrijoreaza deseori pe omul de rand, omul european.Rezolvarea acestei probleme pe atat de usoara teoretic pe atat de greu de pus in practica : Consensul

II. INTRODUCERE

Obiectivul initial al Tratatului de la Roma a fost stabilirea unei uniuni vamale între tarile membre care urma sa determine abolirea oricaror bariere în comert si presupunea de asemenea crearea de tarife externe comune impuse importurilor din oricare tara din afara uniunii, indiferent de tara de destinatie a acelor importuri. Pe aceasta baza s-a construit unul dintre cei mai puternici actori în comertul international din momentul de fata, Uniunea Europeana. Astfel, în anii în care lumea se reconfigura din punct de vedere al amenintarilor la securitatea statala si individuala si al modalitatilor de raspuns la acestea, Uniunea Europeana - stabilita ca noua structura institutionala si de luare a deciziilor prin Tratatul de la Maastricht din 1993 - devenea si ea la rândul sau deplin capabila sa se implice în aceste schimbari internationale. O prima dovada a acestei disponibilitati si capacitati a fost conturarea treptata a unei politici de dezvoltare (development policy) cu scopul de a încuraja progresul sustinut care urma sa determine eradicarea saraciei din tarile aflate în curs de dezvoltare si, implicit, integrarea acestora în economia globala. Pe lînga obiectivele sociale si economice, aceasta politica a avut si pastreaza în continuare si obiective politice, acelea de crearea a unor state de drept si de consolidare a unor regimuri democratice. Politica de dezvoltare creata în cadrul Uniunii Europene vine în continuarea politicilor nationale si a celor aflate pe agenda altor organizatii internationale, însa este bine coordonata cu acestea, astfel încât este vizibila si eficienta. Interventia Uniunii este fie directa, fie prin intermediul unor organizatii non-guvernamentale internationale si poate fi geografica, în diferite regiuni, sau tematica, pe diferite probleme. În continuarea acestei politici este cea privind promovarea drepturilor omului si a democratiei, o alta tema fierbinte a relatiilor internationale, aparuta înca din anii '70, odata cu deschiderea Conferintei pentru Securitate si Cooperare în Europa, dar devenita de o mare relavanta dupa încheierea Razboiului Rece. Comunitatile Europene au urmat tendinta internationala de a avea în vedere aceste valori pe parcursul ultimilor 30 de ani, însa în momentul de fata ele sunt încorporate în toate activitatile Uniunii, inclusiv cele de politica externa. Astfel, prevederi referitoare la respectarea drepturilor omului se afa în acordurile economice încheiate cu terte parti, în criteriile de aderare pentru tarile aplicante, în documente ale politici de dezvoltare s.a.m.d. În cadrul Uniunii a fost creata o "initiativa pentru democartie si drepturile omului" care are un buget de aproximativ 10 milioane de euro, pe lânga alte câteva milioane destinate asistentei externe.