Politica Regională a UE

Politica de dezvoltare regionala este una din politicile cele mai importante si cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul ca, prin obiectivul sau de reducere a disparitatilor economice si sociale existente între diversele regiuni ale Europei, actioneaza asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum cresterea economica si sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbana, protectia mediului, ocuparea si formarea profesionala, educatia, egalitatea de gen. Conceputa ca o politica a solidaritatii la nivel european, politica regionala se bazeaza în principal pe solidaritate financiara, adica pe redistribuirea unei parti din bugetul comunitar realizat prin contributia statelor membre catre regiunile si grupurile sociale mai putin prospere (pentru perioada 2000-2006, suma aferenta reprezinta aproximativ o treime din bugetul UE). Politica de dezvoltare regionala are un pronuntat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finantarea altor politici sectoriale – politica agricola, politica sociala, politica de protectie a mediului. În plus, politica regionala este corelata si cu politica de extindere a Uniunii Europene, prin crearea fondurilor speciale de pre-aderare Phare (fond de sprijin pentru reconstructia economica), ISPA (instrument al politicilor structurale, ce prefigureaza Fondul de coeziune) si SAPARD (program special pentru agricultura) la care au acces tarile în curs de aderare si prin care este sprijinita tranzitia acestora la standardele si structurile de organizare ale UE. Caracterul complex al politicii de dezvoltare regionala este subliniat si de modul în care acesta integreaza trei dintre obiectivele prioritare ale UE: coeziunea economica si sociala, extinderea aplicarii principiului subsidiaritatii si dezvoltarea durabila. Astfel, coeziunea economica si sociala nu numai ca este prezenta la nivelul obiectivelor fondurilor structurale, dar importanta sa este reflectata prin crearea unui fond omonim (Fondul de coeziune) ce sprijina grabirea procesului de convergenta si atingere a nivelelor medii de dezvoltare ale UE, a patru state membre mai putin dezvoltate: Spania, Portugalia, Grecia si Irlanda. Principiul subsidiaritatii - care reprezinta gradul crescut de implicare a statelor membre în dezvoltarea si implementarea politicilor comunitare- este prezent

si la nivelul altor politici. În contextul de fata, acest principiu are aplicabilitate în negocierea finantarii din fondurile de solidaritate de catre fiecare stat în parte (în functie de prioritatile nationale si regionale) precum si în responsabilitatea ce revine acestora din urma în implementarea, monitorizarea si evaluarea programelor stabilite de comun acord. Strategia

dezvoltarii durabile este prezenta ca prioritate a programelor de solidaritate europeana, în special prin accentul pus pe protectia mediului si pe dezvoltarea de masuri în aceasta directie. Aceasta strategie nu este numai europeana, ci exista ca strategie globala promovata în toata lumea prin variate acorduri internationale, ceea ce subliniaza caracterul complex al politicii de dezvoltare regionala si coerenta interna a obiectivelor comunitare.

Principiile unei politici de dezvoltare regionala au fost avute în vedere la nivel European înca din 1957, odata cu semnarea Tratatului de la Roma, când cele 6 tari semnatare (Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) au cazut de acord asupra nevoii reducerii diferentelor existente între diferitele regiuni si sprijinirii celor mai putin favorizate, în scopul realizarii unei economii comunitare solide si unitare. Aceasta nevoie a fost concretizata în 1958, prin înfiintarea Fondului Social European (FSE) ca principal instrument al politicii sociale comunitare, fiind centrat pe îmbunatatirea modului în care functioneaza piata muncii în diferite tari si pe reintegrarea somerilor pe piata muncii. În 1962 a fost înfiintat Fondul European pentru Orientare si Garantare Agricola (FEOGA), în scopul finantarii politicii agricole comune si pentru sprijinirea dezvoltarii regiunilor rurale si îmbunatatirea structurilor agricole.

Anul 1975 aduce crearea unui al treilea fond – Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), cu scopul de a redistribui o parte a contributiilor bugetare ale statelor membre catre regiunile cele mai sarace ale comunitatii, în vederea sprijinirii dezvoltarii lor economice. Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar în investitii productive (pentru crearea si mentinerea unor locuri de munca durabile) si în investitii în infrastructura.