Principiile de Baza ale Politicii UE pentru Societatea Informațională

1. Concurenţa

În ultima perioadă, în politica UE pentru societatea informaţională se remarcă o

continuitate. Această continuitate este oglindită şi de respectarea pe parcurs a unui

set de principii de bază, indiferent de priorităţile de moment ale Comisiei

Europene, care este instituţia UE cu cel mai important rol în dezvoltarea şi

implementarea politicii pentru societatea informaţională.

Astfel, printre principiile politicii Uniunii Europene pentru Societatea

Informaţională pot fi numite:

1. Concurenţa

2. Armonizarea (interconectare şi interoperabilitate)

3. Finanţarea privată

4. Diversitatea lingvistică şi culturală

5. Confidenţialitatea datelor private

6. Cooperarea internaţională

7. Promovarea societăţii informaţionale

8. Educaţie pentru societatea informaţională

P 1. Concurenţa .

Forţele pieţii trebuie să conducă la progresul societăţii informaţionale!

Până la începutul celui de al nouălea deceniu al secolului trecut, sectorul

telecomunicaţiilor în statele membre ale CEE (Comunitatea Economică Europeană)

se caracteriza printr-o tradiţie monopolistă puternică, dublată de o politică

industrială care genera inevitabil „campioni naţionali”, adică operatori de

telecomunicaţii (în majoritatea cazurilor companii de stat) care dominau total piaţa

naţională şi care activau în conjuncţie cu operatorii de servicii poştale. În anii 1980,

datorită utilizării intense a TI în telecomunicaţii, în unele state membre s-a deschis

calea reformării domeniului prin două metode economice fundamentale: privatizare

şi concurenţă.

În acest context, CEE a iniţiat încă din 1984 o primă fază a politicii sale în

domeniul telecomunicaţiilor, bazată pe cooperare între operatori. Obiectivele

1

principale erau crearea de standarde comune care să elimine fragmentarea indusă

de reglementări naţionale diferite, aplicarea unor programe pentru dezvoltarea

regiunilor mai puţin dezvoltate, realizarea de proiecte de cercetare în comun,

precum şi adoptarea de poziţii comune în arena internaţională a sectorului.

O a doua fază, mult mai dificil de realizat, a fost iniţiată în 1987 şi a culminat cu

liberalizarea totală a serviciilor şi reţelelor de telecomunicaţii începând cu 1

ianuarie 1998. Procesul a fost accelerat de programul de realizare a Pieţii Interne,

care a permis construirea unui cadru legislativ comun pentru sectorul

telecomunicaţii. S-a trecut astfel de la simpla cooperare între operatorii de profil la

integrare europeană a sectorului telecomunicaţii, integrare posibilă în urma

adoptării cadrului politic general al Tratatului asupra Uniunii Europene (Mastricht)

intrat în vigoare în 1993