Școala de geopolitică românească

Ion Conea reprezinta una dintre contributiile geopolitice romanesti cele mai importante. De profesie geograf, Conea are pareri asemanatoare cu cele ale lui Kjellen despre notiunea de vecinatate. El plaseaza obiectul de studiu al geopoliticii in domeniul relatiilor internationale. Preocuparile sale au fost legate de studiul jocului politic dintre state (un fel de stiinta a relatiilor). El considera geopolitica ca fiind stiinta mediului planetar. Conceptul de druckquotient folosit de el (preluat de la Alexandru Supan) l-am amintit deja in legatura cu teoria lui Ratzel in ceea ce priveste colonizarea externa. Acest termen se refera de fapt la presiunea demografica exercitata la granitele oricarui stat. Astfel, daca tarile vecine au o populatie mult prea mare, ele vor tinde sa ocupe spatiile libere din teritoriul vecin lor, adica va avea loc colonizarea externa.

Preluand idea lui Kjellen cu privire la termenul de kernland, Ion Conea analizeaza Romania din acest punct de vedere, afirmand ca in Romania Mare, Transilvania indeplineste rolul unei piese de centru vitala, acel mittelpunkt de care vorbea Ratzel, de unde pornesc pulsarii unei tari. Daca Transilvania reprezinta inima, acel sambure de care o tara nu poate fi despartita, Carpatii sunt coloana vertebrala a pamantului si poporului roman. Vintila Mihailescu vorbeste despre existenta a doua axe de polarizare a neamului romanesc, si anume: Dunarea si Carpatii, adica au existat aceste doua sensuri de circulatie ale poporului roman, spre si dinspre Dunare. Tot acest autor descopera doua functii geopolitice Carpatilor: de aparare in caz de ofensiva si de armonizare a intereselor divergente ce se intalnesc in aceasta zona. Dupa Ion Conea, Carpatii sunt aceia care au jucat un rol important in istoria neamului romanesc, in dezvoltarea acestuia. Romanul se retragea la munte atunci cand „viscolul barbar isi incepea suflarea din nou peste ses” sau cand era atacat de dusmani.

Ambii autori adopta o politica mai mult de aparare decat ofensiva pentru statul Roman. Aceasta este o deosebire principala intre autorii romani si cei germani sau anglo-americani. De fapt, chiar istoria poporului nostru dovedeste ca nu suntem un popor de cuceritori, ca nu am luptat niciodata pentru cucerirea altor teritorii, ci doar pentru pastrarea suveranitatii si integritatii noastre nationale. Chiar Gheorghe I. Bratianu afirma ca „noi traim la o raspantie de drumuri, de culturi si din nefericire, la o raspantie de navaliri si imperialisme”.

Ion Conea nu poate sa nu observe ca pe teritoriul patriei noastre se intalnesc doua importante testamente din directii opuse: cel al lui Petru cel Mare (care afirma „eu nu caut pamant, ci apa”) si cel al lui Friedrich Liszt (autorul care indica directia de expansiune pentru Germania: pe cursul Dunarii). Aceasta realitate coloborata cu conceptul de druckquotient il fac pe Conea sa observe faptul ca pentru Romania posibilitatea de a reduce presiunea de la granitele sale este minima, si sa afirme ca datoria unui astfel de stat este sa fie permanent pregatit la ceea ce se intampla in jurul sau pentru a nu „ramane privind nauc la o lume in care trebuie sa traiasca, dar fara sa aiba o insarcinare si o raspundere demne de ceea ce el ar fi putut sa reprezinte”.

Ideea lui Petru cel Mare de a cauta apa era cat se poate de fondata daca avem in vedere imensitatea Rusiei si totusi imposibilitatea ei de a comunica cu Oceanul Planetar (printr-o zona accesibila, nu prin nord unde de regula navigatia este anevoioasa, iar pozitia geografica defavorabila). Din acest punct de vedere Romania este amplasata geografic foarte bine (are iesire la mare) si mai mult este o tara carpato-danubiano-pontica, fapt pentru care a fost secole de-a randul subiect pentru tendintele expansioniste ale unor state din jur.

Situatia Romaniei este si mai drastica daca pe langa cele doua testamente amintite mai luam in consideratie si afirmatiile celor doi unguri Andrey Korponay si Paul Vida, cu privire la umplerea bazinului Transilvaniei cu unguri. Acest fapt ar atenta la existenta noastra ca stat, Transilvania fiind mittelpunktul tarii.

Anton Golopentia este un alt geopolitician roman, dar de data aceasta de profesie sociolog. El analizeza, din prisma problemelor sociale si politice, geopolitica. Sociologul roman era preocupat de dinamica situatiei internationale, de rapida schimbare de conjuncturi, care trebuiesc cunoscute din timp de catre state. Pentru el obiectul geopoliticii il reprezinta potentialul statelor, adica rezultanta tuturor insusirilor acestora (teritoriu, populatie, economie, structura sociala, forma de guvernamant, mediul politic). Golopentia concluzioneaza ca cercetarea geopolitica trebuie sa fie concomitent geografica, demografica, economica, sociala, culturala si politica. Aceasta cercetare este informativa, nu este o analiza teoretica, ea incearca sa surprinda situatia dintr-o tara la un moment dat. Autorul afirma ca, asemnea buletinelor meteorologice care sunt publicate in fiecare zi si care ne arata situatia probabila, tot asa ar trebui publicate si cercetarile geopolitice. Specialistii in relatii publice vor deveni un gen de meteorologi politici, deoarece schimbarile din mediul politic trebuie cunoscute si intelese pentru a le putea valorifica ulterior. Meritul lui Golopentia este de a fi surprins valoarea cercetarilor geopolitice inca de la jumatatea secolului, cercetari care in prezent sunt realizate in mod obisnuit.

Alexandru Radulescu analizeaza rolul Dunarii in existenta statului Roman. El distinge trei astfel de roluri: de polarizare politica (fapt observat si de Vintila Mihailescu), de hotar natural si de artera de navigatie. Libera circulatie pe Dunare a fost si un deziderat pentru care statele europene ne-au sustinut in recuperarea teritoriilor luate de turci. Ei aveau nevoie ca navigatia sa fie libera in aceasta zona, Romania jucand un rol de echilibru intre marile puteri, un rol de „santinela europeana”. Tot acesta este si motivul aparitiei statului Basarabia (iesirea la Marea Neagra trebuia sa nu mai fie controlata de Rusia) si al unirii Moldovei cu Muntenia (marile puteri aveau nevoie de un stat puternic in aceasta zona).