Terorismul contemporan - factor de risc la adresa securității și apărării naționale, în condițiile statutului României de membru NATO

1.Introducere

Notiunea de terorism este din punct de vedere etimologic un derivat de la “teror- teroris” , cuvant din latina Inca inainte de romani, in mitologia greaca,teroarea (Phobos) si frica (Deimos) erau numele date celor doi cai care trageau carul de lupta al lui Ares, zeul razboiului. Teroarea era inca de atunci perceputa ca folosirea sistematica a fricii pentru a obtine ceva. Tucidide mentioneaza ca teroarea era abil folosita de spartani pentru a-i controla pe hilotii majoritari.

Prin notiunea de teroare, luata de sine statator, se intelege o stare de teama extrema care inspaimanta , tulbura si paralizeaza. Cu toate ca aceste manifestari au aparut inca din perioada antichitatii, verbul “a teroriza” a intrat in vocabularul limbii franceze abia in secolul XVIII. 1

In secolul XX terorismul international savarsit in timp de pace a luat o amploare deosebita. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzand rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile (a raurilor, fantanilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. La metodele “traditionale” s-au mai adaugat si noi forme, cum ar fi atentatele contra sefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentate impotriva personalitatilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a.

Daca scopul tactic sau obiectivul imediat al unui grup terorist il reprezinta crearea terorii, nu distrugerea, scopul strategic il constituie folosirea panicii, a dirijarii nemultumirii publice generate de starea de teroare ce poate oblige puterea la concesii politice pe linia scopurilor propuse. Vazut din aceasta perspective, terorismul poate fii inteles si ca o tactica psihologica ale carei elemente determinante sunt frica si publicitatea.

O definitie a terorismului, unanim acceptata de specialistii din domeniul politologiei, sociologiei sau al celui militar, nu exista inca. Singura zona unde acestia se inteleg oarecum este cea in care se accepta tipurile general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clara intre terorismul de stat – exercitat de agentii specializate, care detin monopolul coercitiei – si terorismul politic – exercitat de „actori vremelnici”, practicat la inceputurile sale la nivel intern, apoi la nivel international si intercontinental. Acesta din urma are ca autori indivizi sau grupuri bine pregatite si puternic motivate etnic, religios, politic.

Terorismul in sine foloseste deliberat si sistematic mijloace violente ori amenintari care trebuie sa aiba ca rezultat provocarea de neincredere, teama, panica, nesiguranta, ignorind orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atit structura sociala cit si individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de perceptie a imaginii societatii de care membrii acesteia depind si in care isi pun toata increderea.

1. Terorism, Antiterorism, Contraterorism, op. cit., pg.8.

2.Caracteristici operationale si criterii de clasificare a activitatii teroriste

Cea mai importanta caracteristica operationala a terorismului este folosirea premeditate a amenintarii cu violenta. Acolo unde acest element lipseste, oricat de oribila ar fii fapta, ea nu se incadreaza in terorism. Traficul ilicit de droguri, armament sau documente false nu constituie in sine acte de terorism daca nu contin elemente de violenta premeditate. A lua insa un ostatic pentru recompense in vederea finantarii unei actiuni teroriste reprezinta un act terorist deoarece acest fapt implica folosirea violentei si a amenintarii cu violenta.

O alta caracteristica insemnata a operatiunilor teroriste o constituie clandestinitatea. Din cauza naturii violente si criminale a terorismului partizanii acesteia trebuie sa actioneze acoperit pentru a evita identificarea lor de catre fortele de ordine.

Tot intre caracteristicile organizationale ale grupurilor teroriste se inscrie si faptul ca acestea in general sunt constituite pe criterii subnationale in vederea realizarii unor scopuri subnationale.De regula teroristii provin din reprezentantii minoritatilor nationale, sociale, economice sau de alta factura, care urmaresc atingerea telurilor lor prin mijloace violente, clandestine si criminale2.

In ceea ce priveste clasificarea terorismului, este de mentionat tipologia acceptata de Departamentul de Stat SUA3 dupa care terorismul se poate materializa sub urmatoarele forme:

1.Terorismul organizational- aceste grupari sunt incapabile sa dezvolte sprijinul popular in favoarea pozitiilor lor radicale fiind nevoite sa apeleze la terorism pentru a castiga influenta. ( ex:ETA din Spania,Action Direct din Franta, RAF din Germania etc)

2.Terorismul practicat in contextul insurgentelor. – insurgentii pot fii separatisti etnici sau radicali politici. Fortele insurgente au adeseori o componenta terorista menita sa erodeze credibilitatea guvernului. ( ex: “Noua Armata Populara”, aripa militara a partidului comunist din Filipine, razboaiele civile din fosta Iugoslavie si spatiul ex-sovietic)

3.Terorismul sponsorizat, care implica sprijinirea unor grupari teroriste sau a actiunilor lor de catre state suverane ( ex: Iran, Afganistan, Libia , Coreea de Nord, Irak).

Sponsorizarea de stat a terorismului poate atinge mai multe grade de implicare:

-implicarea directa in operatiuni teroriste;

-incurajarea, asistenta logistica si spijinul material;

-procurarea de armament, explozibil,asistenta in domeniul instructiei.