Expresivitatea emoțională examinată din perspectiva interculturală

1. EXPRESIVITATEA EMOTIONALA EXAMINATA DIN PERSPECTIVA INTERCULTURALA

1.1 Paradigma alegerii impuse vs paradigma alegerii libere in evaluarea exteriorizarii faciale a emotiei

Cercetarile asupra expresivitatii au fost initiate de P. Eckman in a doua jumatate a secolului al XX lea. Acesta impreuna cu o serie de colaboratori au realizat un experiment, prin care au prezentat participantilor fotografii cu fizionomii diverse cerandu-le sa identifice emotiile exprimate imortalizate. Intrucat fotografiile apartineau unor persoane care proveneau din culturi diferite, cercetatorii isi puneau problema care dintre emotii puteau fi considerate “universale”.

Studii asemanatoare au fost realizate si de C. Izard. In urma acestor experimente a rezultat o serie de emotii ce pot fi recunoscute la nivel mondial. Astfel a reiesit ca sase emotii pot fi recunoscute pretutindeni avand un grad mare de “universalitate”: bucuria, tristetea, furia, dezgustul, surpriza si frica. Studiile coordonate de C. Izard au vizat si cuantificarea intensitatii fiecarei emotii. S-a constat in cercetarea derulata la nivelul a zece culturi nationale diferite un inalt consens deopotriva in privinta recunoasterii emotiilor “universale”, dar si a intensitatii acestora.

In cea mai mare parte a experimentelor care pun in evidenta “universalitatea”, subiectilor participant li se aratau fotografii cu persoane care exprimau diferite emotii. Apoi acestia trebuiau sa aleaga, dintr-o lista formata din 6 pana la 9 expresii emotionale, pe aceea care reprezinta cel mai bine emotia exprimata intr-o fotografie. Aceasta tehnica a fost denumita paradigma alegerii impuse.

Constatarile care au decurs din aceasta tehnica i-au condus pe cercetatori la concluzia conform careia expresiile faciale respective sunt universal recunoscute datorita faptului ca ele exprima, sub forma unor semnale exterioare, emotiile traite pretutindeni. Adeptii acestei abordari au considerat ca aceste emotii sunt reactii fiziologice necesare supravietuirii.

Natura biologica, universala a emotiei, dar si specificul exteriorizarii sale au fost foarte controversate.

In primul rand, evocarea universalismului in ceea ce priveste exteriorizarea emotiilor este in contradictie cu pozitia dominanta a relativismului cultural, care sustine ca toate emotiile ca si expresiile lor provin din situatii sociale particulare avand o semnificatie anume intr-un context dat. In consecinta acesti cercetatori au atras atentia ca expresiile faciale nu pot desemna o emotie universal valabila. Au constatat de exempu ca “zambetul’ nu este expresia universala a “fericirii’ pentru ca exprimarea prin suras poate fi folosita pentru a desemna o paleta de emotii precum: fericire, dezgust, surpriza (SUA), sau din contra tristete (Japonia), sau nesiguranta(Africa). In consecinta acesti cercetatori au fost desemnati drept “relativisti”.

In al doilea rand, alti psihosociologi au sugerat ca expresiile faciale reprezinta gesturi comunicative. In acceptiunea psihologului Fridlung, aceste expresii nu reprezinta rezultatul unor stari sau trairi emotionale interne, ci doar rezultatul mobilurilor sociale ale unor personae, situate intr-un anumit context. In cercetarea pe care a efectuat-o psihologul american, a constatat ca valoarea “zambetului” nu este asociata starii de “fericire” ci se datoareaza “prezentei reale sau imaginare a altora”.

In al treilea rand, un alt grup de cercetatori au remarcat ca proba specifica care decurgea din paradigma universalitatii expresiilor faciale ale emotiei contine un numar ridicat de erori metodologice, care reunite ar fi putut da nastere acelui acord inalt asupra recunoasterii universale a emotiilor.