Calitatea serviciilor de transport din România

Serviciile sunt activităţi care satisfac anumite necesităţi sociale sau individuale , fără a se concretiza în produse de sine stătătoare.

Specialiştii spun că serviciile reprezintă un sistem de utilităţi în care beneficiarul cumpără sau foloseşte o anumită utilitate care oferă avantaje sau satisfacţii neconcretizate în bunuri materiale pentru satisfacerea nevoilor personale.

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

După sursele lor de procurare, transporturile sunt servicii marfă, pot fi publice sau private, după natura efectelor sunt servicii materiale, transporturile sunt transferabile, sunt servicii de bază însoţite de bunuri şi servicii secundare.

Pentru cuantificarea ofertei serviciilor de transport se folosesc indicatori referitori la numărul mijloacelor de transport disponibile, capacitatea şi tipul acestora, numărul lucrătorilor, pentru exprimarea cererii : număr de clienţi, cantitatea şi felul mărfurilor de transportat, iar pentru exprimarea dimensiunilor tranzacţiilor rezultate prin întâlnirea cererii cu oferta , indicatori cum ar fi: număr de călători, număr de vehicule în circulaţie, valoarea cheltuielilor, consumul de combustibil. În cazul evaluării comparative a serviciilor de transport oferite de mai multe firme, esenţiale sunt criteriile de calitate cum ar fi: rapiditate, siguranţă, regularitate, flexibilitate, confort, posibilitatea de a asigura legături .

Diferenţierea tarifelor în funcţie de variaţia cererii în timp este folosită şi în domeniul transporturilor feroviare.

În domeniul transporturilor se folosesc “ tarife sociale “ în sprijinul unor segmente defavorizate de consumatori ( pensionari, tineri, copii).

Sectorul transporturilor rutiere a cunoscut o dezvoltare puternică după 1989, atât pentru că a pornit de la un nivel mai redus decât cerinţele momentului respectiv, cât şi datorită faptului că a fost unul dintre primele sectoare în care s-a produs o schimbare rapidă de la forma de proprietate de Stat la cea privată.

În prezent, majoritatea societăţilor care operează în domeniul transporturilor rutiere sunt cu capital privat ( aproximativ 99%) şi îşi desfăşoară activitatea în realitatea economiei de piaţă din România.

Întrucât numărul de autorizaţii de transport rutier internaţional de mărfuri este insuficient, dezvoltarea sectorului se face în special prin achiziţia de către societăţile mici de autovehicule de capacitate mică ( <7,5 t greutate totală maximă admisă), sau unul-două autovehicule de capacitate mare , firmele medii şi mari achiziţionând autovehicule noi, în special pentru modernizare şi mai puţin pentru dezvoltare.

În vederea creşterii puterii de negociere a sectorului privat din domeniul transporturilor rutiere, şi pentru a limita accesul jucătorilor străini, în perspectiva migrării centrelor de producţie spre Estul Europei, şi creşterii interesului şi pentru industria de transport rutier internaţional, trebuie susţinute firmele mari din domeniu şi să li se ofere posibilitatea dezvoltării cel puţin la niveluri existente în ţările învecinate.

Deşi România înregistrează o creştere economică semnificativă, se constată o concurenţă din ce în ce mai acerbă în domeniul transporturilor rutiere în general şi a celor internaţionale în special. Cauzele sunt multiple: tarifele scăzute de transport, numărul insuficient de autostrăzi de transport rutier internaţional, lipsa de specializare a transporturilor. Numărul de autovehicule a crescut în concordanţă cu volumul de marfă disponibil pentru transporturi internaţionale, însă dreptul de a efectua astfel de transporturi a rămas contingentat, şi fără a fi majorat proporţional cu volumul de mărfuri şi numărul de vehicule disponibil.