Obiectiv turistic din localitatea Gârda de Sus, Județul Alba

1. Definirea obiectivului turistic.

Potrivit celei mai simple definitii , obiectivul turistic este un loc care prezinta interes pentru turisti. Acest loc poate fi reprezentat de elemente antropice cum ar fi monumente istorice, cladiri, muzee,parcurii gradini botanice, obiecte de cult etc., si elemente naturale cum ar fi pesteri, lacuri, padurii, canioane, rezervatii naturale, etc Toate aceste elemente trebuie sa prezinte interes si atractie pentru turisti

2. Asezarea Pesterii Scarisoara

Ghetarul de la Scarisoara reprezinta elementul cel mai important si cel mai bine cunoscut al sistemului carstic Scarisoara, care se desfasoara in cuprinsul platoului carstic cu acelasi nume si in care se includ, de asemenea, pestera Pojarul Politei si Avenul din Sesuri.

Este o rezervatie speologica asezata in judetul Alba, comuna Garda de Sus, satul Ghetar.

Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1 165 m, pe Creasta Parjolii, care domina versantul stang al Vaii Garda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltandu-se pana la 400 m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Garda, situata pe valea Ariesului Mare la 32 km amonte de Campeni, pe DN 75, si deservita de mijloace I.T.A. dinspre Campeni si Beius - Arieseni. in sezonul de vara exista, in plus, o cursa care asigura zilnic legatura dintre Campeni si catunul Ghetar.

3. Prezentarea obiectivului turistic.

a) Descoperire

Nu se cunoaște data exactă când a fost descoperită peștera. Cea mai veche mențiune asupra peșterii este făcută de A. Szirtfi în 1847. K. F. Peters și A. Schmidl dau primele informații științifice în 1861, respectiv 1863. Al. Borza studiază repartiția florei și fenologia vegetației din pereții avenului, Emil Racoviță (1927) cercetează formațiunile de gheață iar V. Pușcariu (1934) face o prezentare știintifică și turistică. "Rezervațile" Ghețarului sunt explorate de-abia în 1947 de Maxim Pop și Mihai Șerban.

Pestera Scarisoara a fost studiata de-a lungul timpului de numerosi oameni de stiinta, atentia multora concentrandu-se pe ghetarul din subteran, cel mai mare din Romania si cu o vechime de peste 4000 de ani.

După o stagnare de 15 ani, studiul Ghețarului Scărișoara este reluat în 1965 de Iosif Viehmann, Gh. Racoviță, M. Șerban, T. Rusu și V. Crăciun.

b) Formare.

Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar - Ocoale - Dobrești. Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghețari - Ocoale. Cândva Valea Ocoale curgea la suprafață. Odată cu dizolvarea în freatic a peșterii Scărișoara apele coboară în subteran. Ieșirea apei la lumină se făcea prin Pojarul Poliței. Continuând dizolvarea, apa coboră în Avenul din Șesuri cu ieșire la suprafață în Izbucul Poliței. Golul rămas uscat al Scărișoarei, în urma prăbușirii avenului de intrare, se umple cu gheață în timpul glaciațiunilor.

După încălzirea vremii gheața începe să se topească și dispare jumătate din volum, dar este alimentată în fiecare iarnă cu un nou strat la suprafață. Topirea are loc și la bază ghețarului, astfel că de la bază dispare o secțiune și o alta se depune sus. Cea mai veche gheață de la bază are 4000 de ani. Pe carote de gheață recoltate în 2005, cercetătorii de la Institutul de Speologie Emil Racoviță Cluj și mulți asociați străini, descifrează din trecut o mulțime incredibilă de date. Cum a fost vremea în fiecare an din ultimii 4000, când au fost incendii în zonă, când și cât aur se exploata în Apuseni pe vremea dacilor.

c) Descriere.

Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60m, se deschide în pădurea din marginea platoului. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime.

Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece peștera reprezintă o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700 m. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheață, cu un volum de 80000 mc și care dăinuie în peșteră de peste 4000 de ani. Fața superioară a blocului (3000 mp) formează podeaua Sălii Mari. În partea dreaptă acest planșeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheață, care dă într-o zonă, denumită Biserica. Aici apar primele formațiuni stalagmitice de gheață. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervație științifică, cu două sectoare distincte.

În latura din dreapta intrării se află Rezervația Mică, la care se ajunge coborând o verticală de 15 m în rimaia dintre stâncă și gheață. În stânga se află Rezervația Mare, spre care se coboară o verticală de 20 m la baza căreia galeria continuă puternic descendentă. Aceasta este Galeria Maxim Pop. În amândouă rezervațiile, lângă ghețar reapar stalagmitele de gheață, dintre care unele au o existență permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă.

Dincolo de aceste speleoteme înghețate, aspectul peșterii se schimbă total, locul gheții fiind luat de concrețiuni de o mare diversitate și frumusețe. Stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale, coralite, gururi Acestea abundă mai ales în Galeria Coman - o prelungire îngustată a Rezervației Mari - care coboară în pantă aceentuată pană la adâncimea maximă a peșterii de 105 m, apropiindu-se în același timp la numai cațiva metri de cea de a doua perlă a sistemului carstic Scărișoara - peștera Pojarul Poliței. De fapt, între cele două cavități a existat cândva, înainte de începutul formării blocului de gheață, o comunicare naturală.