Cuprins
- Introducere .1
- I. Localizarea şi caracterizarea staţiunii. 2
- II. Potenţialul turistic .3
- III. Baza tehnico-materială.4
- IV. Forme de turism.6
- V. Bibliografie.6
- VI. Anexe.7
Extras din referat
INTRODUCERE
Aşezată pe culmile Masivului Postăvaru, staţiunea turistică Poiana Braşov oferă frumuseţi nebănuite celor dornici să le cunoască. Cadrul natural de un farmec aparte, amenajările din perimetrul staţiunii, instalaţiile moderne de transport prin cablu, sunt menite a oferi turistului un sejur plăcut, reconfortant.
Staţiune cu sezon permanent, Poiana Braşov se prezintă astăzi ca o staţiune modernă, căutată frecvent de turiştii români şi străini. Potenţialul turistic natural şi antropic alături de baza tehnico-materială fac din Poiana Braşov o staţiune montană de prim ordin, o veritabilă ,,perlă a Carpaţilor ”.
În lucrarea de faţă am prezentat succint principalele informaţii despre cadrul natural în care este aşezată staţiunea şi câteva date privind dezvoltarea ei prezentă şi viitoare.
Pentru realizarea lucrării am utilizat metode de cercetare specifice disciplinei şi bibliografia exitentă referitoare la regiunea studiată.
I. Localizarea şi caracterizarea staţiunii
1.Munţii Timişului
Aşezare geografică. Munţii Timişului se detaşează în extremitatea NV a Carpaţilor de Curbură, fiind reprezentaţi de Postăvaru (1799m) şi Piatra Mare (1843m). Cele două masive sunt menţionate în literatura de specialitate şi sub denumirea de Munţii Bârsei, Munţii Braşovu¬lui şi Munţii Cristianu (după cel rnai reprezentativ vârf din Masivul Postăvaru).
Caracteristici geomorfologice. Munţii Timişului domină prin abrupturile de peste 500 m Depresiunea Braşov, iar prin pante structurale şi suprafeţe de nivelare se leagă de Clăbucetele Predealului, la contactul lor conturându-se depresiuni de contact modelate de Timiş, Prahova şi Râşnoava. Din punct de vedere petrografic sunt prezente şisturile cristaline (predomină în fun¬dament), care apar la zi doar pe versantul vestic al Postăvarului. Peste ele sunt suprapuse depozite cretacice şi paleogene asemănătoare celor din Bucegi şi Piatra Craiului (calcare şi con¬glomerate) care dau forme similare cu cele din aceste masive muntoase, însă la o scară mai redusă. Aici caracteristice sunt interfluviiie structurale (ex. creasta principală a Masivului Postăvaru) care corespund capetelor de strat calcaroase, suprafeţele structurale din Piatra Mare, abrupturile tectonice şi structurale de pe versantul estic al Pietrei Mari, peşteri (cele şapte peşteri din Cheile Râşnoavei, Peştera de Gheaţă din Piatra Mare care conservă în condiţii topoclimatice specifice o pană foartă adâncă de gheaţă), cascada Tamina, Cheile 7 scări, Cheile Răşnoavei, văi de tip "horoabe" (valea Oarba, Şipoaia, Tamina), grohotişurile şi râurile de pietre de pe versanţii estici ai celor două masive. Eroziunea deosebit de intensă este marcată în relief prin prezenţa suprafeţei de nivelare Poiana Braşov, similară Platformei Predeal,
2.Poiana Braşov
Pe versantul nordic al Masivului Postăvaru, la altitudinea de 950-1050 m, s-a dezvoltat, pe un nivel depresionar, staţiunea climaterică şi de sporturi de iarnă Poiana Braşov. Aici predomină pantele cu înclinări reduse fiind o arie cu o persistenţă a stratului de zăpadă în medie de 110 zile pe an. Condiţiile de adăpost creează un topoclimat specific pentru activitatea turistică perma¬nentă, cu două fluxuri mari (de iarnă şi de vară), caracterizat prin următoarele valori: temperatu¬ra medie anuală de 5,8° C, cea a lunii iulie de 15,3° C, iar temperatura medie în ianuarie este de - 5,7° C; cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 860 mm, iar grosimea medie a stra¬tului de zăpadă este cuprinsă între 0,5-1 m, cu o durată de cel puţin 4 luni pe an, permiţând pre¬lungirea sezonului de schi.
Posibilităţile de acces sunt dinspre Braşov şi dinspre Râşnov.
Primele menţiuni docu¬mentare din zonă datează din anul 1427 şi se referă la activitatea pastorală desfăşurată aici. Documentele de arhivă conţin date şi despre excursiile efectuate de tineretul braşovean în acest spaţiu care a rămas un tradiţional loc de odihnă (turism de weekend). La începutul sec.XX (1907) se construieşte prima cabană turistică, iar în 1909 se desfăşoară primul concurs de schi.
Preview document
Conținut arhivă zip
- CUPRINS.doc
- PAG 1.doc
- poiana bv-referat.doc