Strategii de Dezvoltare a Turismului

Introducere

În prezent, turismul reprezinta unul dintre cele mai dinamice sectoare economice, care înregistreaza schimbari permanente si o evolutie ascendenta. În perioada cuprinsa între sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial si pâna în prezent, turismul a evoluat de la o activitate cu dimensiuni relativ reduse, de o importanta limitata, la cea mai mare industrie de pe glob. Aceasta evolutie care s-a desfasurat pe parcursul a numai 50 de ani este remarcabila si ofera posibilitatea de a ne imagina importanta industriei turismului în urmatorii 50 de ani, cu conditia, desigur, ca tendinta înregistrata pâna în prezent sa continue.

În 1993, Guvernul României initiaza o reforma a programului de dezvoltare a turismului. Ordonanta Guvernamentala nr. 62, care a devenit ulterior nr. 145 din 27 decembrie 1994, stabileste planul pentru dezvoltarea nationala a turismului rural, în special pentru regiunile montane, Delta Dunarii si Marea Neagra. Tot atunci, Ministerul Turismului promoveaza propria opinie privind turismul rural, aceea ca acesta reprezinta pentru România cea mai atractiva „oferta turistica” posibila.

În momentul de fata, România este pe punctul de a deveni o destinatie turistica importanta, dar înainte de toate va trebui sa-si estompeze anumite minusuri care nu îi confera o pozitie concurentiala pe piata internationala turistica. Pentru dezvoltarea turismului va fi nevoie de o strategie de promovare a turismului care sa aiba efecte durabile si sigure.

Analiza macromediului

Mediul economic este un factor semnificativ, care influenteaza industria turismului dintr-o tara atât din punct de vedere al cererii, cât si al ofertei. Din punct de vedere turistic, factorii care pot influenta comportamentul de consum sunt rata dobânzii, cursul de schimb, disponibilitatea creditului, cresterea si stabilitatea economica si rata inflatiei, precum si structura economica a industriilor relevante turismului si profitabilitatea lor (costul capacitatii de cazare, costul calatoriilor etc).

Importanta economica a turismului

La sfârsitul acestui secol si mileniu industria turismului si a calatoriilor reprezinta, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate si, în acelasi timp, cel mai important generator de locuri de munca. Din punct de vedere economic turismul se constituie si ca o sursa principala de redresare a economiilor nationale a acelor tari care dispun de importante resurse turistice si le exploateaza corespunzator.

Privit în corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului global. Desfasurarea turismului presupune o cerere specifica de bunuri si servicii, cerere care antreneaza o crestere în sfera productiei acestora. Cererea turistica determina o adaptare a ofertei ce se materializeaza, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector, si indirect, în stimularea productiei ramurilor participante la : construirea si echiparea spatiilor de cazare si alimentatie, modernizarea retelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalatii de agrement etc.

În acest context, principalele argumente care determina necesitatea dezvoltarii turismului, rezulta din urmatoarele aspecte:

1. Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezinta unul din sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

2. Exploatarea si valorificarea complexa a resurselor turistice însotite de o promovare eficienta pe piata externa, poate constitui o sursa de sporire a încasarilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balantei de plati externe;

3. Turismul reprezinta o piata sigura a fortei de muncasi de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;

4. Turismul, prin efectul sau multiplicator actioneaza ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifica de bunuri si servicii care antreneaza o crestere în sfera productiei acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei nationale;

a) Infrastructura de transport:

-reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri nationale care sa faciliteze circulatia si accesul spre zonele de interes turistic;

-relansare si dezvoltarea aeroporturilor si a porturilor;

-modernizarea transportului pe caile ferate;

- dezvoltarea sistemelor de transport combinat ;

- programe de dezvoltare a flotei maritime si fluviale, cu implicatii în diversificarea ofertei de servicii turistice si valorificarea unor elemente ale potentialului turistic al tarii aflate într-un stadiu redus sau chiar inexistent de valorificare (cursul intern al Dunarii, Delta, programe turistice pe Marea Neagra s.a.).

b)Telecomunicatiile -modificãrile la nivelul economiei digitale sunt esentiale pentru ca întreprinderile sã devinã si sã se mentinã competitive.

Turismul si cãlãtoriile, privite ca o industrie intensiv tehnologicã, pot ajuta România sã obtinã si sã aplice sistemele tehnologice ale informatiilor si telecomunicatiile la un nivel competitiv. O parte din ce în ce mai mare a operatiilor turismului si cãlãtoriilor - precum si toate operatiile virtuale de vânzãri si distributie - comunicã prin sistemele de telecomunicatii.

E-marketing - pe o piatã globalã competitivã si din ce în ce mai dezvoltatã din ziua de astãzi, existã o mare nevoie pentru un puternic branding national de conducere care sã optimizeze resursele, sã concentreze într-un nucleu interesele - sectorul public si privat, national, regional si local -si sã capteze atentia turistilor. Aceasta va necesita un interes aparte pentru o abordare coordonatã asupra marketing-ului si distributiei prin internet în scopul de a optimiza viziunea asupra României.

c) Organizarea si finantarea activitatilor de comunicatie -în multe cazuri o destinatie se compune din numerosi ofertanti diferiti. Punerea în fapt a cooperarilor între acestia si/sau a aliantelor strategice sunt un mijloc puternic de a face fata concurentei marilor întreprinderi turistice cu sucursale sau activitati în toata lumea. Sectorul public trebuie sa furnizeze cadrul organizatoric care sa permita crearea si buna functionare a unui organism pentru comercializarea unei destinatii în ansamblul sau. Sarcina principala a acestuia este aceea de a comercializa regiunea sau tara ca o destinatie turisticasi de a-i ameliora global imaginea.