Timișoara

Sfinta Treime - Domul- Monumentul Ciumei - Palatul Baroc - Castelul Huniazilor Catedrala Mitropolitana a Banatului- Teatrul din Timisoara - Catedrala Romano-Catolica - Pimaria veche

Durata : o zi

Daca pasii ne-au purtat in vestul acestei tari am hotarat sa patrundem in istoria si cultura celui mai frumos oras , unde Carol Robert de Anjou muta acum cateva secole capitala Ungariei .

Timisoara este supranumit Orasul Florilor , Orasul Parcurilor, Mica Viena. Asa ca am decis sa purcedem in calatoria noastra de o zi in cunoasterea acestui oras .

In mijlocul pietii Unirii se inalta, in concordanta cu stilul arhitectonic al cladirilor statuia Sfintei Treimi. Piatra de fundatie a acestui monument a fost pusa la 23 noiembrie 1740 de Consilierul administratiei locale, de pe atunci, domnul Johann Anton Deschan von Hannsen. Statuia amintea de incetarea epidemiei de ciuma ce devastase atit Timisoara cit si intreg Banatul. De aceea este denumita si statuia ciumei. Monumentul este compus dintr-o coloana inalta triunghiulara impodobita simbolic, pe care troneaza Sfinta Treime :

Domul

Se presupunea, ca domul a fost construit, avind drept baza, planurile renumitului arhitect vienez Josef Emanuel Fischer von Erlach (1693-1742), fiul nu mai putin renumitului, la acea vreme, Johan Bernhard Fischer von Erlach. Intr-un document din secolul al XVIII-lea, si anume, "Wienerische Diarium" se aminteste de asezarea pietrei de temelie a Domului din Timisoara si totodata, se mentioneaza ca planul de arhitectura si constructie a fost intocmit de H. Joh. Jacob Schelblauer - Consilier al orasului Viena - (Innere - Stadt - Rath in Wien). Sediul episcopului diocezei romano-catolice a fost initial la Cenad, acesta fiind devastat de turci, s-a mutat la Szeghedin. In anul 1733, imparatul Carol al VI-lea, a mutat sediul la Timisoara episcop fiind in acel timp, Adalbert baron de Falkenstein. Datorita acestui fapt s-a hotarit construirea unei catedrale, a unui palat episcopal si a unor case pentru canonici, ceea ce a dus la punerea pietrei de temelie a Domului la data de 6 august 1736. In 1773, Domul a fost terminat sub conducerea inginerilor Carl Alexander Steinlein si Johann Theodor Kostka.Ultima restaurare a Domului, ca si a celorlalte constructii din jurul sau, a avut loc intre anii 1981 - 1982.

Monumentul, este opera sculptorilor vienezi F. Blim si E. Wasserburger si a fost ridicata in fata primariei (vechi) in 1756. La data de 3 aprilie 1724, la Timisoara, a fost infiintata Fratia inchinata Neprihanirii Sfintei Maria si a Sfintului Nepomuk. Scopul principal al acestei fratii a fost, in afara veneratiei Sfintei Fecioare Neprihanite si a Maicii Domnului, sa apere bunul renume al aproapelui, sa pastreze neintinata morala sociala, sa practice caritatea crestina fata de saraci, bolnavi, detinuti si alti vitregiti ai soartei. Din cronica iezuitilor, care au administrat parohia, in anul 1722, la 16 mai a fost cintata litania in fata acestei statui. Epidemia devastatoare de ciuma din anii 1738-1739 , a adus tot mai des credinciosii sa se roage in fata acestui monument religios. In 31 mai 1739, o data cu incheierea epidemiei de ciuma, episcopul de Cenad, a celebrat o slujba de multumire in fata monumentului, de aceea denumirea pina azi a acestui monument este de Monumentul Ciumei.