Turismul în Paris

1. Poziţia geografică

Parisul este cunoscut drept “Oraşul luminilor” şi îşi merită pe deplin numele. Parisul este însă mai mult de atât, este una dintre cele mai atractive destinaţii turistice,oferindu-i vizitatorului tot ceea ce îşi poate dori. Este un oraş cultural european vizitat anual de milioane de turişti din toate colţurile lumii.O vizită la Paris înseamnă introducerea în atmosfera încărcată de istorie şi romantism a obiectivelor turistice ale acestui oraş, dar şi a zonelor mai puţin cunoscute.

Oraş situat în partea central nordică , Parisul este cel mai mare oraş şi capitala Franţei. Este situat la 48° 52' latitudine Nordică şi 2° 20' latitudine Sudică. Parisul este una dintre cele mai mari metropole europene.

Franta, se învecineaza cu Marea Mediterană, Spania, Oceanul Atlantic, Belgia, Germania, Elvetia, Italia. Este cea mai mare tara din Europa Occidentala, cu doua fatade maritime (Oceanul Atlantic si Marea Mediterană).

Aşezarea a fost înfiinţată cu peste 2.000 de ani în urmă, pe o insulă de pe fluviul Sena, la aproximativ 375 km. în amonte de gurile fluviului de la Marea Mânecii. Oraşul modern s-a extins de pe insula Ile de la Cité departe, dincolo de ambele maluri ale Senei. Parisul se întinde pe o suprafaţă de 105 km.2 iar, împreună cu suburbiile sale se extinde pe o suprafaţă de 1432 km.2. Un avantaj suplimentar de care se bucură oraşul este locaţia în inima celei mai bogate regiuni agricole ale Europei. Bogata regiune agricolă este cunoscută sub denumirea de Bazinul Parisului şi constituie unul dintre cele opt departamente ale regiunii administrative Ile-de-France. Acesta este de departe cel mai important centru de comerţ şi cultură.

Din punct de vedere al reliefului oraşul este situat în bazinul Parisului. Din cartografia realizată de Goerges Cuvier şi Alexandre Brogniart în anul 1811, s-a evidenţiat faptul că straturile mai tinere terţiare au o structură geologică relativ simplă, de încreţiri şi accidentări. Bazinul parizian ( Bassin parisien ) în partea central-nordicã este cea mai mare unitate naturalã a Franţei, cu relief tipic de cueste, depresiuni şi suprafeţe structurale în est, cu o zonã joasã, drenatã de Loire şi afluenţii sãi în sud şi suprafeţe din cretã acoperite de loess şi argilã în nord.

Franţa are un relief variat: Munţii Alpi (altitudine maximã - Mont Blanc, 4 810 m), cu vãi adânci şi relief glaciar tipic (gheţari, lacuri, creste ascuţite, vãi), în SV se aflã Munţii Pirinei la graniţã cu Spania (altitudine maximã 3 404 m ) şi Munţii Jura şi Vosgi mai scunzi şi mai vechi (altitudine sub 1 750 m) în E, bine împãduriţi, cãrora li se adaugã regiuni colinare şi podişuri (Ardenii în N, Masivul Armorican în NV, Masivul Central dominat de înãlţimi vulcanice, precum şi de bazine şi culoare depresionare: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhônului, câmpia Alsaciei şi câmpiile litorale: Languedoc, Roussillon, Gascogne).

2. Evoluţia teritorială

De secole, Parisul este unul dintre cele mai importante şi atrăgătoare oraşe ale lumii. El este apreciat pentru posibilităţile pe care le oferă pentru afaceri şi comerţ, pentru studiu, pentru cultură şi pentru distracţii: gastronomia sa, magazinele sale de modă, pictura, literatura şi comunitatea sa intelectuală în special se bucură de o reputaţie de invidiat, Renumele său de „Oraşul Luminilor”, căştigat în timpul Iluminismului, rămâne potrivit, căci Parisul şi-a păstrat importanţa ca centru de educaţie şi progres intelectual. Amplasamentul Parisului la răscruce de rute fluviale şi terestre, semnificative pentru Europa şi în mod special pentru Franţa, a avut o permanentă influenţă asupra dezvoltării sale.

Sub administraţia romană în sec. I e.n. aplasamentul iniţial de pe Île de le Cité a devenit capitala tribului şi teritoriului pariziilor. Regele franc Clovis a cucerit Parisul de la gali până în 494 e.n. şi ulterior şi-a stabilit capitala aici. Sub Hugo Capet (care a domnit între 987-996) şi dinastia capeţiană, importanţa Parisului a crescut şi el a devenit trunchiul politic şi cultural din care s-a format Franţa modernă. Franţa este de mult o ţară puternic centralizată şi Parisul a ajuns să fie identificat cu un stat central şi puternic, care atrage o mare parte a talentelor şi vitalităţii provinciilor. Cele trei părţi principale ale Parisului istoric sunt definite de Sena. La centrul său se află Île de la Cité, care este sediul autorităţii religioase şi temporale (cuvântul cité denotă nucleul vechii cetăţi). Malul stâng al Senei (Rive Gauche) a fost în mod tradiţional sediul vieţii intelectuale; iar malul său drept (Rive Droite) conţine inima vieţii economice a oraşului, dar în ultimile decenii deosebirile s-au estompat. Fuzionarea acestor funcţii în centrul Franţei şi mai târziu, în centrul unui imperiu, a avut ca rezultat un mediu extraordinar de vital. În acest mediu, totuşi, climatul emoţional şi intelectual creat de puterile în competiţie a reprezentat adesea scena unor mari violenţe atât în domeniul social cât şi politic (anii 1358, 1382, 1588, 1648, 1789, 1830, 1848 şi 1870 fiind notabili pentru asemenea evenimente).

În secolele sale de dezvoltare, Parisul şi-a păstrat în cea mai mare parte forma circulară a cetăţii timpurii. Graniţele sale s-au extins în afară pentru a înghiţi oraşele înconjurătoare (burguri), de obicei construite în jurul mănăstirilor sau bisericilor şi fiind adesea locul unor pieţe. De la jumătatea sec. al XIV-lea până la jumătatea sec. al XVI-lea, oraşul s-a dezvoltat în principal către est iar începând cu sec. al XVI-lea s-a dezvoltat către vest. El cuprinde 20 de arondismente (districte municipale), fiecare cu propriul său primar, propria sa primărie şi cu trăsăturile sale specifice. Numerotarea începe din inima Parisului şi continuă în spirală ca o cochilie de melc, terminându-se în estul îndepărtat.

3. Codiţiile naturale

Relief

Din punct de vedere al reliefului oraşul este situat în bazinul Parisului. Din cartografia realizată de Goerges Cuvier şi Alexandre Brogniart în anul 1811, s-a evidenţiat faptul că straturile mai tinere terţiare au o structură geologică relativ simplă, de încreţiri şi accidentări.

Bazinul parizian ( Bassin parisien ) în partea central-nordică este cea mai mare unitate naturală a Franţei, cu relief tipic de cueste, depresiuni şi suprafeţe structurale în est, cu o zonă joasă, drenată de Loire şi afluenţii săi în sud şi suprafeţe din cretă acoperite de loess şi argilă în nord.

Franţa are un relief variat: Munţii Alpi (altitudine maximă - Mont Blanc, 4 810 m), cu văi adânci şi relief glaciar tipic (gheţari, lacuri, creste ascuţite, văi), în SV se află Munţii Pirinei la graniţă cu Spania (altitudine maximă 3 404 m ) şi Munţii Jura şi Vosgi mai scunzi şi mai vechi (altitudine sub 1 750 m) în E, bine împăduriţi, cărora li se adaugă regiuni colinare şi podişuri (Ardenii în N, Masivul Armorican în NV, Masivul Central dominat de înălţimi vulcanice, precum şi de bazine şi culoare depresionare: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhônului, câmpia Alsaciei şi câmpiile litorale: Languedoc, Roussillon, Gascogne).