Turismul Rural în Țara Moților

Capitolul 1. Turism rural – definiţii şi caracteristici

Turismul rural este un fenomen nou şi vechi în acelaşi timp. Interesul pentru deplasarea în mediul rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea, ca o reacţie la stresul datorat urbanismului şi industrializării tot mai mari. Ceea ce este cu desăvârşire nou se referă la dimensiunea fenomenului în spaţiul rural. Această expansiune este determinată de existenţa a doua motivaţii pentru turismul rural: pe de o parte este vorba despre relansarea şi dezvoltarea domeniului rural, iar pe de altă parte, de o forma de turism alternativă la turismul de masă tradiţional (clasic).

Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legatură cu mediul natural şi uman, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale, umane), dotările şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.

În ansamblul economiei globale a turismului, turismul rural se defineşte ca fiind valorificarea turistică:

- a spaţiilor rustice, a resurselor naturale, a patrimoniului cultural, a imobilelor rurale, a tradiţiilor sătesti, a produselor agricole;

- prin intermediul unor produse de marcă (consacrate), ilustrative ale identităţii regionale, care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentaţie, activităţi recreative, divertisment şi diverse servicii;

- în scopul unei dezvoltări locale durabile şi a unui răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă viziune sat-oraş.

Turismul rural este considerat ca fiind o opţiune promiţătoare pentru viitor deoarece astfel se poate realiza o dezvoltare economică a localităţilor cu specific predominant agricol şi silvic, cu consecinţe favorabile asupra atragerii şi menţinerii populaţiei în mediul rural, impulsionării activităţii agricole în regiunile defavorizate din punctul de vedere al resurselor naturale şi dezvoltării sociale şi culturale.

1.1.Apariţia şi dezvoltarea turismului în spaţiul rural

Călătoriile turistice s-au produs încă din cele mai vechi timpuri, la fel ca şi activităţile turistice în spaţiul rural. În această perioadă se înregistra o participare largă a elenilor la vizitarea locurilor sfinte: Dadona(Zeus) şi Delphi(Appollo), precum şi frecventarea băilor curative sau a jocurilor festive periodic organizate.

În perioada romană, majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, militare sau culturale iar traseele lor străbăteau inevitabil spaţiul rural. Odată cu trecerea la evul mediu, călătoriile erau practicate în special de comercianţi, ambasadori, pelerini, preoţi, oameni de ştiinţă, artişti, tineri studenţi, unii dintre aceştia transmiţând generaţiilor următoare scrierile lor despre experienţele avute. Astfel exista scrierile călugărului francez Aimeri Picaud care în 1130 realizează un îndrumar pentru pelerinii care voiau sa ajungă la Santiago de Compostela sau pe poetul japonez Basho care a scris în 1690 un poem intitulat "Drum îngust spre Nordul îndepărtat" în care prezintă dotările sau instalaţiile dintr-o călătorie.

Totuşi în sec 16-17 sunt înregistrate primele forme conştientizate de turism rural. În aceasta perioada pictorii surprindeau în operele lor construcţiile şi mediul spaţiului rural. În secolul 19, odată cu afirmarea marilor peisagişti, arhitectura rurală ocupă un rol din ce înce mai important în desen şi pictură. Numeroşi pictori italieni, francezi şi englezi reflectă în lucrările lor această arhitectură.

În a doua jumătate a secolului XX oamenii aveau tot mai multe vacanţe, turismul devenind un interes principal în rândul oamenilor, iar o dată cu acestă dezvoltare s-a afirmat şi turismul rural. La fel ca şi acum, spaţiile rurale era căutate pentru liniştea şi ambienţa mediului natural, dar şi pentru cunoşterea tradiţiilor şi obiceiurilor săteşti.

Turismul rural din Romania are la baza compente materiale şi spirituale care atrag prin personalitate şi originalitate, cum ar fi: activitãţile tradiţionale (ceramica, prelucrarea lemnului, ţesãturi, pictura pe sticlã, pãstoritul, gastronomia şi cultura tradiţionalã, manifestãri populare).

Datorită faptului că România era o ţară a satelor, spaţiul rural ocupa o suprafaţă foarte mare din teritoriul ţării. Acest fapt a influenţat şi literatura şi pictura, satul fiind elementul cheie.