Definiția rolul și funcțiile finanțelor publice

Rolul statului are ca principal obiectiv asigurarea bunăstării sociale a cetăţenilor acestuia. Aceasta subliniază necesitatea luării în considerare într-o manieră mult mai sistematică a efectelor redistributive a cheltuielilor publice, pentru a sublinia felul în care diferitele programe de servicii publice pot conduce la realizarea obiectivelor de natură socială, economică, ecologică, şi nu în ultimul rând pot asigura creşterea economică şi atenuarea disparităţilor sociale.

1.1 Rolul statului în viaţa economică

Rolul statului în economie a fost, şi continuă să fie, o temă mult dezbătută, dând naştere unor concepţii şi doctrine în acest sens, care se împart în general în adepte ale intervenţionismului statal şi împotriva acestuia, conturând concepţia clasică şi cea modernă. Concepţia clasică reflectă doctrina liberală, prezentă în perioada capitalismului ascendent, între secolele al XVIII-lea şi al XX-lea, urmată de concepţia modernă - adepta intervenţionismului statal, care îşi face simţită influenţa în perioada de sfârşit de secol XIX şi început de secol XX. În ultima decadă a secolului al XX-lea se face simţită tot mai intens o influenţă neoliberală, care susţine cu vigoare necesitatea retragerii influenţei directe a statului în economie, rămânându-i posibilitatea intervenţiei prin pârghii şi mecanisme indirecte de reglare a sistemului economic statal. Se poate observa o succesiune a acestor concepţii de-a lungul istoriei, după o perioadă de economie liberală clasică, în care statul era implicat doar în crearea şi protejarea instituţiilor de piaţa şi a unui sector public foarte limitat, începând din anii de după primul război mondial, şi mai cu seama din anii marii depresiuni economice din 1929-1930, guvernele au părăsit doctrinele liberale clasice, intervenind în viaţa economică pe fondul necesităţii soluţionării unor grave probleme sociale .

În secolul al XVIII-lea, pe fundalul ideilor fiziocrate şi ca urmare a celor două revoluţii: una tehnică, care a permis Angliei să devină o mare forţă industrială, şi una juridică, ia naştere o nouă doctrină economică, şi anume liberalismul. Liberalismul economic a dat naştere „statului jandarm”, tipic perioadei de început a societăţii capitaliste, şi până la începutul primului război mondial (între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XX-lea). Această epocă s-a caracterizat printr-un surprinzător avânt economic, fiind o perioadă prosperă şi înfloritoare pentru toate marile state. În perioada liberală, viaţa economică era dominată de ideea de superioritate a iniţiativei private, dictonul care guverna era : „laisez-faire, laisez passer, le monde va de lui meme”.

În această perioadă statului i se atribuiau doar sarcinile tradiţionale: apărarea naţională, ordinea publică şi relaţiile diplomatice. În raport cu viaţa economică, statul era chemat doar să stabilească „regulile jocului”, şi să supravegheze respectarea acestora, de unde derivă şi denumirea de „stat-jandarm”.

Principiile care guvernau această doctrină vizau reducerea la maxim a cheltuielilor publice care erau considerate un consum irecuperabil de produs intern brut, cu impact negativ asupra dezvoltării economice. În plus, statul era considerat un prost administrator al resurselor, comparativ cu sectorul privat, singurul capabil să obţină eficienţă. De aceea, finanţelor publice le revenea rolul de a asigura resursele băneşti necesare funcţionării normale doar a sectoarelor administrative de stat mai sus menţionate. Toate categoriile de bunuri şi servicii trebuiau asigurate de sectorul privat.

Nu se admitea sub nici o formă dezechilibrul bugetar deoarece excedentul era rezultatul unui nivel excesiv de impozitare, iar deficitul era creator de inflaţie. Doar în cazuri de forţă majoră statul putea apela la împrumuturi. Impozitele aveau un caracter neutru, având un singur rol, de a asigura statului resursele băneşti minime necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice de interes naţional, reduse ca număr, fără a putea fi considerate instrumente de politică financiară la dispoziţia statului.