Politici Comerciale

Prin politici comerciale, statul urmareste realizarea unui grad de supraveghere a frontierei vamale fata de marfurile straine, in functie de nevoia conjuncturala de protectie a produselor nationale. De asemenea, prin politica comerciala, statul stimuleaza productia marfurilor nationale in vederea exporturilor.

Incidenta instrumentelor de politica comerciala se focalizeaza asupra promovarii exportului, favorizarii importului in limite agreate, dezvoltarea cooperarii internationale, protectia economiei nationale fata de concurenta straina, aplicarea formelor de integrare economica regionala sau internationala.

Politica comerciala este legata de evolutia economiei nationale si se afla in relatie de complementaritate cu celelalte politici ale statului. Obiectivele politicii comerciale sunt determinate de potentialul economic de care dispune, marimea teritoriului, numarul de locuitori, asezarea geografica, fenomenele conjunctural internationale.

Politica de aprovizionare in comert

Distinctia dinte aprovizionare, achizitionare, alimentare si cumparare.

Achizitionarea reprezinta actiunea de angajament financiar de cumpararea unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzactie monetare efectiva. In raport cu achizitionarea, aprovizionarea are un continut mai larg, achizitionarea fiind doar un moment al procesului complet de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Procesul de alimentare reprezinta o actiune de finalizare a procesului de aprovizionare, prin trecerea in consum a resurselor materiale aduse de furnizori, aceasta desfasurandu-se numai in interiorul unitatii economice.

Aprovizionarea cu resursele de materiale si energie necesare intreprinderilor reprezinta un proces economic complex, prin care se realizeaza stabilirea nevoilor materiale ale productiei, organizarea circulatiei si utilizarea judicioasa si completa a resurselor materiale, reducerea continua a consumurilor de materii prime, materiale, combustibil si energie, folosirea intensiva a capacitatilor de productie, atragerea in circuitul economic si in consumul productiei a noi resurse materiale, cresterea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante si, pe aceste cai, sporirea eficientei activitatii fiecarei unitati economice, prin cresterea tot mai sustinuta a profitului acesteia. Activitatea de aprovizionare este corelată cu activităţile de stocare şi vânzare desfăşurate de întreprinderile comerciale

Activitatea de aprovizionare reprezinta un proces dinamic, concretizat in programele de aprovizionare si contractele economice de livrare, activitati neintrerupte ale procesului de productie. Caracterul dinamic al activitatii de aprovizionare se manifesta atat in etapa de programare, de planificare a aprovizionarii, cat si in cea de realizare efectiva..

Procesul de aprovizionare este influentat de o serie de factori prezenti in mediul economic si geografic al intreprinderii:

• Accentuarea gradului de instabilitate a pretului

• Accentuarea schimbarilor frecvente in structura si dimensionarea cererilor pentru consum

• Aplicarea unor strategii si masuri speciale pentru crearea de rezerve proprii pe o anumita durata care sa protejeze agentii economici in caz de penurie sau fluctuatii nefavorabile de pret.

Managementul aprovizionarii este o componenta a functiei comerciale a intreprinderii si asigura echilibrul intre necesitatile de productie si disponibilul de resurse materiale si tehnice ce poate fi asigurat de o unitate economica. Principalul obiectiv al activitatii de aprovizionare se concretizeaza in asigurarea completa si complexa a unitatii economice cu resursele materiale si echipamentele tehnice corespunzatoare calitativ, la locul si termenele stabilite, cu un cost minim. Pentru realizarea acestui obiectiv se initiaza si se desfasoara mai multe activitati specifice cu grad de complexitate si dificultate diferit:

• Identificarea si stabilirea volumului si stucturii materiale si energetice necesare desfasurarii, la parametrii proiectati, a activitatii de ansamblu

• Fundamentarea tehnico-economica a planului strategic si a programelor de aprovizionare materiala si energetica a unitatii(planul si programele de fabricatie, proiectele tehnice, retetele de fabricatie, etc.)

• Elaborarea de bilanturi materiale si energetice pentru evidentierea modului de folosire a resurselor in concordanta cu programele de fabricatie si consumurile

• Prospectarea pietei interne si externe de resurse materiale si energetice in vederea depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de furnizare

• Urmarirea operativa a derularii contractelor de asigurare materiala si intocmirea fiselor pe furnizori

• Organizarea rationala a sistemului de alimentare ritmica cu resurse materiale a subunitatilor de consum a inteprinderii in stricta concordanta cu programele de fabricatie

Actiunea procesului de aprovizionare incepe o data cu elaborarea nomenclatorului de materiale si echipamente ce formeaza obiectul activitatii respective. Acesta trebuie sa serveasca urmatoarelor scopuri:

• Asigurarii cu intregul necesar de resurse materiale si echipamente a activitatii intreprinderii intr-o anumita perioada de timp

• Cunoasterii in detaliu, pana la cele mai amanuntite caracteristici a materialelor si structurii consumului intreprinderii corespunzator calitatilor de care procesul de productie are nevoie

• Cunoasterii pretului de oferta a furnizorului pt determinarea cheltuielilor de aprovizionare, transpot si manipulare, care sa corespunda unui pret de achizitie cat mai mic

• Determinarea si asigurarea conditiilor si capacitatilor de depozitare, conservare, stocare si transpot intern

Indiferent de forma de organizare, atributiunile ce revin departamentului de aprovizionare sunt, de regula, aceleasi in toate intreprinderile, ele fiind determinate de scopurile si sarcinile generale ale activitatii economice. Principalele sarcini ce revin departamentului de aprovizionare sunt:

• Intocmirea programului de aprovizionare pentru toate resursele materiale necesare desfasurarii activitatii

• Asigurarea unor stocuri de materiale necesare continuitatii procesului de productie

• Determinarea unui necesar real de materiale pentru realizarea ritmica a activitatii

• Reducerea cheltuielilor totale de aprovizionare, transport, manipulare

• Pastrarea si conservarea materialelor sau utilajelor in depozite corespunzatoare