Extras din seminar
Curs 1
Conservarea ethosului românesc în conditiile globalizǎrii
culturale
Introducere
Contextul geopolitic si, implicit, geocultural actual impune
redefinirea sau o circumscriere mai complexǎ a conceptului „culturǎ
nationalǎ”. „Globalizare versus ethos national” nu mai reprezintǎ doar o
sintagmǎ, ci fenomen social în plinǎ desfăsurare. Asistǎm, pe de o parte,
la impunerea sau cliseizarea unor modele culturale dar, si la reactia de
recul, de rǎspuns prin afirmarea diversitǎtii, a specificului national, a
patrimoniului cultural regional. Cultura nationalǎ se află într-o relatie de
contextualizare culturalǎ cu ceea ce se poate numi cultura globalǎ.
Obiective principale
Definirea conceptelor: „ethos national”, identitate culturalǎ,
„globalizare”, antropologie culturalǎ, culturǎ de masǎ, mit, arhetip;
repere culturale si mentalitare românesti, în perspectiva sincronicǎ a
culturii europene.
Continutul tematic al cursului
Sensibilitatea contemporanǎ nu poate repudia modelele gândirii
clasice. Seneca scria „vivere militare est”. Fiecare trebuie „sǎ ne purtǎm
bǎtǎliile”. Cultura se naste din fondul viu al subiectului si este viata
„stricto sensu”, spontaneitate, subiectivitate. Dincolo de re-examinarea
criticǎ a conceptului de cǎtre stiintele sociale (antropologia culturalǎ), si a
unui anume relativism cultural in prea vasta circumscriere a notiunii
(implicând cultura de masǎ, cultura mass-media, cultura politicǎ samd),
dincolo de întreaga sa.. utilitate în domeniul stiintelor sociale, vorbim aici
despre un sens primar al notiunii, acela de operǎ (literarǎ, de artǎ, s.a.).
„Ar trebui făcutǎ o genealogie a culturii”, crede Ortega y Gasset în
„Tema vremii noastre” (ed. Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 107). Cultura
trebuie sa „primeascǎ un flux vital constant din partea subiectilor” (op.
cit., p 108). Autorul crede în actul cultural autotelic, în obiectivarea
culturalǎ, transgresând subiectivitatea care a creat-o. Arta se detaseazǎ
treptat de subiect si capǎtă valoare independentǎ, prestigiu, autoritate.
Cum ar fi spus acelasi autor (op. cit.), „viata capituleazǎ în fata operei
sale si se pune în slujba ei”.
In contextul unificator de azi al Uniunii Europene, o discutie
despre începuturile statului modern si structurile sale socio-economice,
culturale, în formare, ar putea fi plasatǎ la nivelul diacroniei istorice. Dar
tocmai despre identitate culturalǎ vorbim, despre perpetuarea unor mituriarhetipuri
care definesc un fond cultural-istoric autohton.
Pare un paradox aceastǎ Europǎ îndrăgostită de modernitate, dar
cultivând intens valorile traditionale, simbolurile, imaginile civilizatiei
sale clasicizate... „Spiritul european”care triază cu grijă „lucrurile
învechite” si păstrează tot ce are valoare, continuă să actioneze, viu, prin
memoria personalitătilor istorice, capodoperelor artistice, institutiilor
culturale, muzeelor.
Este chiar sensul valorii universale, clasice, a civilizatiilor... Un
fond comun de sensibilităti (weltanschauung), de mentalităti, de traditii
ce trebuiesc conservate dar care se manifestă puternic prin individualitate
artistică. „Toate natiunile au motive oferite de trecut, prezent si viitor
pentru a se crede incomparabile. Si, din acest motiv, ele chiar sunt” (Paul
Valéry).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Civilizatii si Mentalitati Romanesti in Context European
- Tema%201 CIV.pdf
- Tema%202 CIV.pdf
- Tema%203 CIV.pdf
- Tema%204 CIV.pdf
- Tema%205 CIV.pdf
- Tema%206 CIV.pdf
- Tema%207 CIV.pdf
- Tema%208 CIV.pdf
- Tema%209 CIV.pdf