Extras din seminar

7.1. Obsesia pentru „partea rea a lucrurilor”

7.2. Presiunea „norului de lăcuste”

7.3. Se poate câştiga sprijinul mass-media?

7.4. Conlucrarea dintre PR-işti şi ziarişti

7.5. „Efectul de antrenare”

7.1. Obsesia pentru „partea rea a lucrurilor”

„Este o decizie unilaterală„ şi de onoare, care mă reprezintă. Un profesionist care se respectă, ceea ce sunt şi eu, trebuie să-şi asume şi bunele şi relele. Lucru pe care l-am şi făcut. Recunosc că, având în vedere poziţia în care mă aflam, adică de purtător de cuvânt, reacţia mea a fost nepotrivită”. Aceasta este declaraţia fostului purtător de cuvânt de la Ministerul Mediului, Simona HODOŞ după prezentarea demisiei în data de 12 mai, 2005.

În cadrul unui briefing de presă din 11 mai 2005, cu referire la gestionarea crizei „Marea Banatului”, aceasta a sărit în apărarea ministrului Sulfina BARBU, spunându-le ziariştilor printre altele: „Dacă vedeţi numai partea rea a lucrurilor, atunci trăiţi în ţara pe care o meritaţi”. Este o gafă inadmisibilă pentru specialistul de relaţii publice mai ales în situaţii de criză. Aroganţa unui PR-ist faţă de confraţii săi jurnalişti îi încalcă grav calităţile profesionale cerute pentru un asemenea post . S-a ignorat una din cerinţele principale ale acestei profesii.

„CONSERVAREA BUNELOR RELAŢII CU MASS-MEDIA”

De fapt, informarea ziariştilor devine o sarcină a tuturor celor implicaţi în gestiunea crizei. Ea se va face de preferinţă sub coordonarea structurii de relaţii publice, pentru a se respecta principiul „vocii unice” în ceea ce priveşte difuzarea de informaţii.

De fapt, cunoaşterea şi aplicarea principiilor de gestionare a unei crize pot menţine şi chiar consolida bunele relaţii cu mass-media. Printr-o gestionare corespunzătoare a unei crize, credibilitatea unei organizaţii (în cazul nostru, Ministrul Mediului) poate rămâne neafectată, chiar dacă este vorba despre „ştiri proaste” (sau, cu alte cuvinte, „numai partea rea a lucrurilor”- neghina).

În caz contrar, dacă o criză este gestionată necorespunzător, aşa cum a fost cazul „Marea Banatului”, credibilitatea construită şi consolidată într-o lungă perioadă de timp poate fi pierdută sau afectată în doar câteva zile.

Prin urmare, se poate spune că gestionarea unei crize de genul celei aminitite şi prin concursul direct al comunicatorilor reprezintă cea mai dificilă şi sensibilă activitate a acestora. În acelaşi timp, reuşita unei asemenea activităţi reprezintă cel mai important serviciu pe care un PR-ist îl poate, aduce organizaţiei sale ( în cazul nostru, Ministerul Mediului).