Criza economică globală - activitatea de audit intern

Termenul de audit provine din limba latină, de la cuvântul audit-auditare, care are semnificaţia „a asculta", dar despre audit se vorbeşte de pe vremea asiriemlor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau a lui Eduard I al Angliei. Activităţi de audit s-au realizat în decursul timpului şi în România, dar purtau alte denumiri.

Utilizarea termenului de audit în accepţiunea folosită în prezent este relativ recentă şi se plasează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când întreprinderile erau afectate de recesiune economică şi trebuia să plătească sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la bursă.

Analizand presa financiara internationala, dar si nationala din ultima perioada, dedicate fenomenelor de criza financiara care au cuprins ca un flagel intrega economie a lumii, vom constata ca atentia acordata responsabilitatii pe care auditulintern ar fi putut sa o aiba in prevenirea declansarii unei astfel de crize este destul de redusa.

Inceputul secolului 21 a fost tumultuos din punct de vedere al vietii economico-financiare mondiale,acesta fiind cutremurat de multiple scandaluri financiare generate generate de falimentele unor mari corporatii care au avut loc incepand cu anul 2001(Enron)si continuindcu anul 2002 (WorldCom, Qwest Communications, Adelphia, Nortel, Parmalat),evenimete care si-au pus amprenta nu doar asupra activitatii de audit intern, cat si asupra auditului intern.

In literatura internationala de specialitate se remarca unii specialisti care si-au indreptat atentia spre cercetarea impactului, precum si a schimbarilor pe care aceste scandaluri financiare le-au avut asupra evolutiei auditului intern.

Cateva rezultate ale unor astfel de cercetari au aratat cateva dintre consecintele semnificative ale acestor colapsuri financiare:

- resursele financiare alocate functiei de audit intern si personalului dedicat acestei functii , in perioada 2001-2002, au crescut in medie cu 10%;

- intalnirile dintre comitetele de audit si departamentele de audit intern au crescut atat in intensitate, cat si in ceea ce priveste timpul alocat acestor intalniri, in medie cu 10%;

PricewaterhouseCoopers realizeaza un studiu in anul 2007, inainete de propagarea evenimentelor de criza financiara care au afectat ulterior intreaga economie mondiala, urmarind sa identifice care sunt principalele tendinte pe care auditul intern le va avea in evolutia sa viitoare.

Principalele concluzii ale acestui raport arata ca:

- Departamentele de audit intern vor trebui sa adopte o abordare a auditului intern din prisma unui rationament profesional centrat pe riscuri, daca se doreste ca auditorii interni sa ramana in continuare elemente cheie in managementul riscului si in consilierea oferita managementului;

- Rezultatele studiului indica cinci tendinte identificabile-globalizarea,modificari in managementul riscului, progresul tehnologic,capacitatile si talentul organizational precum si schimbarea rolului in auditul intern. Este esentiala intelegerea acestor tendinte, precum si a implicatiilor lor, in asa fel incat auditul intern sa poata furniza ajutorul necesar managementului generalin identificarea si gestiunea riscurilor, astfel ca la final functia de audit intern sa contribuie realmente la adaugarea unui plus de valoarea organizatiei;

- De asemenea, rezultatele acestui studiu au mai indicat faptul ca valoarea potentiala a functiei de audit interneste dependenta de doi factori majori:natura activitatii primare de audit intern si maturitatea relatica a proceselor de management al riscului din cadrul organizatiei.

Perioada dinainte de propagarea crizei economice globale s-a caracterizat prin cresterea rolului pe care auditul intern il are in procesul de management al riscurilor.

MANAGEMENTUL RISCULUI

Managementul risculuieste un proces caracterizat prin complexitate care demareaza cu implementarea unei infrastructuri desemnate acestui proces, continuand cu identificarea, analiza si evaluarea riscurilor, stabilirea unor masuri concrete de combatere sau de diminuare a eventualelor pierderi ca urmare a producerii acestor riscuri auditul intern va trebui sa-si reaseze anumite centre de interes, din sfera obiectivelor traditionale spre cele generate de noul context economic al crizei. Se accentueaza tot mai mult ideea de crestere a implicarii auditului intern in gestionarea managementului riscului, cu predilectie spre categoria riscurilor operationale si strategice.

Evenimentele care sau succedat incepand cu vara anului 2007 au demonstrat ca nivelul controluluiasupra riscurilor cheie, pasibile sa constituie o amenintare reala, era departede a fi mentinut la cote acceptabile, urmarea fiind avalansa de evenimente negative, care s-au propagat cu consecinte mult mai grave decat ar fi putut sa estimeze diferite categorii de specialisti.