Elementele bilanțului

ELEMENTELE BILANTULUI

Elementele bilantului sunt activele, capitalul propriu si datoriile, primul regasindu-se în activul bilantului, iar ultimele doua în pasivul bilantului.

Reglementarile introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilitatii din România le definesc astfel:

Un activ reprezinta o resursa controlata de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Beneficiile economice se refera la capacitatea activelor de a se transforma în numerar sau în echivalente ale numerarului (de exemplu, prin vânzare) sau de a reduce iesirile de numerar (de exemplu o noua tehnologie de productie care micsoreaza costurile).

O datorie reprezinta o obligatie actuala a întreprinderii, ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse, care încorporeaza beneficii economice. Iesirea beneficiilor economice pentru decontarea unei datorii presupune plata în numerar, transferul altor active,prestarea de servicii sau înlocuirea respectivei datorii cu o alta.

Capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al proprietarilor în activele unei întreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Pentru a fi recunoscute (încorporate) în bilant, elementele care corespund definitiei unei structuri bilantiere trebuie sa îndeplineasca simultan doua conditii:

a) sa existe probabilitatea intrarii în întreprindere (în cazul activelor), respective iesirii din întreprindere (în cazul datoriilor) a beneficiilor economice viitoare aferente;

b) costul sau valoarea elementelor respective sa poata fi evaluat(a) în mod credibil.

Normele contabile românesti prevad urmatoarea structura a activului bilantier,în ordinea crescatoare a lichiditatii: (A) active imobilizate, (B) active circulante, (C) cheltuieli în avans.

A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezinta bunu-rile si valorile cu o durata

de folosinta îndelungata (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii si care nu

se consuma la prima utilizare. Activele imobilizate cuprind trei grupe: (I)

imobilizari necorporale, (II) imobilizari corporale si (III) imobilizari financiare.

I. Imobilizarile necorporale (numite si active intangibile sau active nemateriale) sunt active care se prezinta sub forma unor bunuri fara materialitate.

Reglementarile introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilitatii din România definesc imobilizarile necorporale ca fiind active identificabile nemonetare, fara suport corporal, care sunt detinute pentru utilizare în procesul de productie sau furnizare de bunuri si servicii, pentru locatie la terti sau în scopuri administrative.

Întreprinderile trebuie sa recunoasca un activ necorporal, daca si numai daca acesta îndeplineste criteriile de recunoastere ale activelor. Pentru imobilizarile necorporale generate cu resurse proprii (de exemplu costurile efectuate pentru un proiect de dezvoltare tehnologica), pe lânga respectarea celor doua criterii generale, sunt prevazute conditii suplimentare de recunoastere (fezabilitate tehnica, intentia de finalizare, capacitatea de a utiliza sau de a vinde activul necorporal, existenta unei piete etc.)

Valoarea amortizabila a activelor necorporale trebuie alocata sistematic pe durata de viata utila. Durata de viata utila a unui activ necorporal este discutabila, existând prezumtia rezonabila si justificabila conform careia durata de utilitate nu poate depasi 20 de ani de la data când este pregatit pentru utilizare.

În structura imobilizarilor necorporale sunt incluse: (1) cheltuieli de constituire, (2) cheltuieli de dezvoltare, (3) concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare si alte imobilizari necorporale, (4) fondul comercial si (5) avansuri si imobilizari necorporale în curs de executie.

1. Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiintarea, dezvoltarea si fuziunea întreprinderii (taxe de înregistrare si înmatriculare, cheltuieli privind emiterea si vânzarea de actiuni, cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate) numai când reglementarile permit imobilizarea acestora.

Amortizarea acestor active se realizeaza sistematic pe parcursul unei perioade de maximum 5 ani.

2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru

realizarea unor obiective strict individualizate, a caror fezabilitate tehnologica a fost demonstrata si care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate.Amortizarea se realizeaza sistematic pe durata utila de viata.

3. Concesiunile, brevetele, licentele, marcile, drepturile si valorile similare si alte imobilizari necorporale includ costurile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu în cazul concesiunilor, a unui brevet, a unui know-how, a unei licente, a unei marci si a altor drepturi similare de proprietate industriala si intelectuala. Alte imobilizari necorporale includ active nenominalizate în grupele mentionate, cum ar fi: programele informatice create de întreprindere sau achizitionate de la terti în scopul utilizarii pentru nevoile proprii etc. Amortizarea acestor active se realizeaza sistematic pe durata cât întreprinderea a achizitionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizari.