Model de înregistrare a calculului costului în contabilitate

Autonomia contabilitatii costurilor fata de contabilitatea financiara impune o reconciliere a rezultatelor celor doua contabilitati. Fiecare contabilitate calculeaza propriile rezultate globale, fie direct, fie din rezultate analitice (contabilitatea costurilor). In principiu, cele doua rezultate ar trebui sa fie egale, dar in realitate nu sunt.

Diferentele sunt datorate urmatoarelor cauze:

- existenta cheltuielilor si veniturilor neincorporabile;

- posibila aparitie a cheltuielilor supletive (cheltuieli neinregistrate in contabilitatea financiara, care sunt inregistrate doar in contabilitatea de gestiune);

- metode de calcul diferite aplicate in cele doua contabilitati, pentru comensurarea unor cheltuieli.

Structura costului serviciilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si regiile corespunzatoare. Alte cheltuieli se includ in costul lucrarilor, serviciilor numai in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a presta serviciile in forma si in locul in care s-a stabilit de comun acord.

Pentru calculul costurilor lucrarilor, serviciilor si costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate in contabilitatea financiara dupa natura lor se grupeaza in contabilitatea de gestiune astfel:

a) cheltuieli directe;

b) cheltuieli indirecte;

c) cheltuieli de desfacere;

d) cheltuieli generale de administratie

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie (serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, centru etc.) inca din momentul efectuarii lor si ca atare se includ direct in costul obiectelor respective.

Cheltuielile directe cuprind: costul de achizitie al materialelor directe consumate, energia consumata in scopuri tehnologice, manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala etc.), alte cheltuieli directe.

Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica si atribui direct pe un anumit obiect de calculatie, deoarece privesc intreaga productie a unei sectii sau a persoanei juridice in ansamblul ei.

Pentru determinarea costurilor de productie si inregistrarea acestora in contabilitate la firma dumneavoastra este necesara parcurgerea mai multor etape:

I) STABILIREA OBIECTELOR DE CALCULATIE (tipuri de servicii, lucrari, proiecte etc.) care ar trebui codificate intr-un anumit mod (pentru exemplificare, S1 si S2) si cartografierea unitatii in centre de activitate cum ar fi: ateliere de executie servicii, laboratoare, departament comercial, departament administrativ etc.

II) ETAPA DE DECONTARE a cheltuielilor are loc in cursul lunii si consta in inregistrarea cheltuielilor dupa natura, in contabilitatea financiara si colectarea acestora pe destinatii, in contabilitatea de gestiune.

b) Inregistrarea serviciilor in curs de

c) Vanzare servicii S1 si S2 4111 = %

III) ETAPA DE CALCULATIE se realizeaza la sfarsitul perioadei si consta in:

i. repartizarea cheltuielilor indirecte asupra obiectelor de calculatie;

e) Repartizarea cheltuielilor indirecte – la sfarsitul lunii, dupa procedeele

f) Inregistrarea in costurile perioadei a

regiei fixe nealocate

(costul subactivitatii) NU 902.2 = 923 10

ii. evaluarea si inregistrarea serviciilor in curs de executie;

g) Evaluarea si inregistrarea serviciilor

in curs de executie la sfarsitul perioadei 332 = 711 80 933.S1 = 921.S1

iii. determinarea costului de productie efectiv al serviciilor prestate;

h) Determinarea costului efectiv

al serviciilor prestate NU 902.1 = %

iv. reflectarea in costurile perioadei a cheltuielilor neincorporabile (neincluse in costul de productie)

i) Inregistrarea cheltuielilor generale de

administratie si de desfacere in costurile

v. justificarea cheltuielilor (inchiderea tuturor conturilor)

j) Justificarea cheltuielilor

Sistem contabil neintegrat, autonom de inregistrare a cheltuielilor

Sistem contabil neintegrat, autonom de inregistrare a cheltuielilor

Un sistem neintegrat presupune existenta a doua sisteme contabile: unul al contabilitatii financiare si al doilea, al contabilitatii costurilor.

Baza de date este comuna, cheltuielile din contabilitatea financiara fiind clasificate in contabilitatea costurilor pe functii. Fiecare sistem contabil are conturi specifice prin care isi asigura obtinerea informatiilor necesare scopului propus.

Articularea contabilitatii costurilor la contabilitatea financiara se asigura prin existenta lunor conturi de legatura, reflectare sau decontare. Conturile de reflectare pot fi create pentru: stocuri, cheltuieli, venituri in functie de competentele contabilitatii costurilor si de are.

Sistemul neintegrat este propriu Romaniei si altor tari europene. In general, anglo-saxonii utilizeaza sistemul integrat.

Conturile de baza ale calculatiei costurilor, reunite in clasa 9 din PCG sunt structurate in trei grupe:

Grupa 90 Decontari interne

Grupa 92 Conturi de calculatie

Grupa 93 Costul productiei.

Grupa 90 Decontari interne include conturile de legatura intre contabilitatea financiara si contabilitatea costurilor:

901 Decontari interne privind cheltuielile

901 Decontari interne privind cheltuielile

902 Decontari interne privind productia obtinuta

903 Decontari interne privind diferentele de pret

Grupa 92 Conturi de calculatie cuprinde conturile de baza prin care se asigura gruparea cheltuielilor pe destinatii in scopul calcularii diverselor categorii de costuri:

921 Cheltuielile activitatii de baza

922 Cheltuielile activitatii auxiliare

923 Cheltuieli indirecte de productie

924 Cheltuieli generale de administratie

925 Cheltuieli de desfacere