Seminar Audit

Riscurile în audit

Auditorul trebuie sa utilizeze rationamentul profesional la evaluarea riscului de audit si la stabilirea procedurilor de audit, pentru a se asigura ca riscul este redus pâna la un nivel acceptabil de redus. Riscul de audit este de maxim 10%.

Riscul de audit reprezinta riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit neadecvata, atunci când situatiile financiare sunt denaturate în mod semnificativ. Riscul de audit are trei componente: riscul inerent, riscul de control si riscul de nedetectare.

Riscul inerent reprezinta susceptibilitatea ca un sold al unui cont sau o categorie de tranzactii sa contina o denaturare care ar putea fi semnificativa, individual sau cumulata cu denaturarile existente în alte solduri sau categorii de tranzactii, presupunând ca nu au existat controale interne adiacente.

Riscul de control reprezinta riscul ca o denaturare, care ar putea aparea în soldul unui cont sau într-o categorie de tranzactii si care ar putea fi semnificativa în mod individual, sau atunci când este cumulata cu alte denaturari din alte solduri sau categorii, sa nu poata fi prevenita sau detectata si corectata la momentul oportun de sistemele de contabilitate si de control intern.

Riscul de nedetectare reprezinta riscul ca procedurile de fond ale unui auditor sa nu detecteze o denaturare ce exista în soldul unui cont sau categorie de tranzactii si care ar putea fi semnificativa în mod individual, sau atunci când este cumulata cu denaturari din alte solduri sau categorii de tranzactii.

RA=RI*RC*RD => RD=RA/(RI*RC)

RA = riscul de audit

RI = riscul inerent

RC = riscul de control

RD = riscul de nedetectare

Auditorul trebuie sa obtina o întelegere suficienta a sistemele de contabilitate si de control intern pentru a planifica auditul si a dezvolta o abordare eficienta a acestuia.

Pentru dezvoltarea planului general de audit, auditorul trebuie sa evalueze riscul inerent la nivelul situatiilor financiare. Pentru aplicarea programului de audit, auditorul trebuie sa faca legatura între o astfel de evaluare si soldurile conturilor si categoriile semnificative de tranzactii la nivelul asertiunii sau sa presupuna ca riscul inerent este ridicat pentru respectiva asertiune.

Riscul inerent poate fi general sau individual ( la nivelul soldurilor).

Riscul inerent general:

- Integritatea conducerii

- Experienta si cunostintele conducerii, precum si schimbarile survenite la nivelul conducerii pe parcursul perioadei, de exemplu, lipsa de experienta a managerilor poate afecta întocmirea situatiilor financiare ale entitatii.

- Presiuni neobisnuite exercitate asupra conducerii, de exemplu, circumstante ce ar putea predispune conducerea la denaturarea situatiilor financiare, cum ar fi experienta esecului a numeroase entitati ce-si desfasoara activitatea în sectorul de activitate respectiv sau o entitate ce nu detine suficient capital pentru continuarea activitatii.

- Natura activitatii entitatii, de exemplu, potentialul uzurii tehnologice a produselor si serviciilor sale, complexitatea structurii capitalului sau, importanta partilor afiliate, localizarea si raspândirea geografica a facilitatilor de productie ale entitatii.

- Factori care afecteaza sectorul de activitate în care opereaza entitatea, de exemplu, conditiile economice si concurenta, asa cum au fost identificate de tendintele si indicatorii financiari, precum si de schimbarile tehnologice, cererea de consum si practici contabile comune sectorului de activitate respectiv.

Riscul inerent la nivelul soldurilor de conturi si al categoriei de tranzactii:

- Conturi ale situatiilor financiare care este probabil a fi susceptibile de denaturare, de exemplu, conturi care necesita ajustari în perioadele anterioare sau care implica un grad ridicat de estimare.

- Complexitatea tranzactiilor principale sau a altor evenimente care ar putea necesita utilizarea serviciilor unui expert.

- Gradul rationamentului profesional implicat în determinarea soldului contului.

- Susceptibilitatea activelor la pierdere sau delapidare, de exemplu, active considerate foarte necesare sau ca având un grad ridicat de circulatie, cum ar fi numerarul.

- Finalizarea unei tranzactii neobisnuite sau complexe, în special la sfârsitul exercitiului sau aproape de acest moment.

- Tranzactii care nu se deruleaza în mod obisnuit.

Dupa obtinerea întelegerii sistemelor de contabilitate si control intern, auditorul trebuie sa faca o evaluare preliminara a riscului de control, la nivelul asertiunii, pentru fiecare sold semnificativ de cont sau categorie semnificativa de tranzactii.

Auditorul trebuie sa obtina probe de audit prin teste ale controalelor pentru a putea sustine orice evaluare a riscului de control care este situat la un nivel mai mic decât ridicat. Cu cât evaluarea riscului de control este mai redusa, cu atât mai multe probe trebuie sa obtina auditorul pentru a sustine faptul ca sistemele de contabilitate si de control intern sunt proiectate corespunzator si functioneaza eficient.