Treptele contabilității

A doua treapta a metodei contabilitatii :

Sistemul de calcul contabil digrafic

Este foarte dificil sau chiar imposibil întocmirea unui bilant dupa fiecare operatiune deoarece, în unitatile patrimoniale, pot avea loc foarte multe operatii economice într-o zi. Daca se întocmesc bilanturi succesive, atunci putem cunoaste doar situatia la un moment dat a unui element, pentru cunoasterea existentului initial, cresterilor / diminuarilor unei categorii de valori din cursul unei perioade este necesara cercetarea mai multor bilanturi. Pentru a înlatura aceste dificultati, în sitemul de lucru al contabilitatii, a fost introdus un instrument care sa reflecte atât situatia initiala, cât si evolutia unui element individual de activ sau de pasiv, astfel încât sa poata fi stabilita situatia în orice moment. Acest instrument este contul.

Contul este definit ca un mijloc de consemnare, de calcul si de cunoastere a situatiei si modificarilor succesive ale unui element a carui natura economico-juridica a fost în prealabil definita (element de activ, pasiv, de venituri, de cheltuieli etc.).

Functiile contului:

1) clasarea coerenta a ansamblului de fapte si fenomene care fac obiectul contabilitatii. Elementele reflectate prin conturi sunt simbolizate prin cifre, pentru a face prelucrarile mai usoare. Definim astfel planul de conturi, care cuprinde lista celor mai importante conturi pe care le pot folosi entitatile. Conturile sunt clasificate dupa sistemul zecimal, adica se identifica mai întâi clasele de conturi, ale caror simboluri sunt formate dintr-o cifra (1 la 9). În cadrul fiecarei clase putem avea maxim 10 subdiviziuni care se numesc grupe de conturi (de exemplu, de la 30 la 39). La rândul lor, grupele se împart în cel mult zece conturi sintetice de gradul 1 (cu simbolul format din 3 cifre (de ex. 300, 301). În planul de conturi se prevad si conturi sintetice de gradul 2, cu simbolul format din 4 cifre si care sunt subdiviziuni ale conturilor sintetice de gradul 1 (de exemplu 5121).

2) Sistematizarea miscarilor de valori pe care le sufera elementele patrimoniale. Pentru a evidentia cu claritate care sunt sporirile si care sunt reducerile din cursul unei perioade, contului i s-au atribuit doua parti, câte una pentru fiecare tip de miscare. Aceste parti se numesc debit si credit, stabilindu-se prin conventie ca debitul este în stânga si creditul în dreapta.

3) Functia de calcul

4) Functia de analiza si control – informatiile din cont ne permit sa studiem evolutia în timp a fiecarei categorii de valori si, de asemenea, sa verificam daca preluarile, prelucrarile si raportarile s-au facut cu exactitate.

Prezentarea concreta a contului trebuie sa tina seama de functiile pe care le îndeplineste. Astfel, trebuie sa identificam urmatoarele informatii:

- titlul (denumire, simbol)

- cele doua parti: debit, credit, în care se consemneaza operatiile care genereaza sporiri separat de cele care genereaza reduceri

- data inregistrarii, descrierea operatiunii, documentele justificative

- Sold initial = existentul valoric initial

- Pozitii separate pentru calcului marimilor semnificative, de sinteza,