Conținutul infracțiunii

Notiuni introductive

In doctrina penala infractiunea este cercetata si sub raportul continutului, al elementelor sale care o particularizeaza in raport cu alte fapte.

Continutul infractiunii nu se confunda cu trasaturile esentiale ale acesteia, care isi gasesc reflectarea in orice continut punand in evidenta caracterul penal al faptei comise. Acesta este prevazut de normaincriminatoare si poate fi definita ca o totalitate de conditii prevazute de lege pentru caracterizarea unei fapte ca infractiune.

Continutul infractiunii poate imbraca doua aspecte:

a) continutul legal, cel descris prin norma de incriminare si cuprinde conditiile obiective si subiective in care o fapta devine infractiune;

b) continutul concret, este cel al unei fapte determinate, savarsita in realitatea obiectiva de catre o persoana si care se inscrie prin elementele sale in tiparul abstract prevazut in norma de incriminare.

In doctrina penala se face deosebire intre continutul juridic si continutul constitutiv al infractiunii care ar cuprinde conditiile solicitate de lege, cu privire la actul de conduita interzis, pe care le realizeaza infractorul prin savirsirea faptei ori care devin relevante prin comiterea faptei.

Deoarece continutul constitutiv al infractiunii este dat intotdeauna in norma de incriminare, nu poate lipsi din continutul juridic al infractiunii.

Continutul juridic al infractiunii se identifica cu continutul constitutiv atunci cand in norma de incriminare nu sunt trecute decat conditiile cu privire la actul de conduita interzis. Aceasta poate cuprinde pe langa continutul constitutiv si conditii privitoare la celelalte elemente.

Continutul generic este cercetat pentru o mai buna cunoastere a infractiunii si el cuprinde un ansamblu de conditii obiective si subiective, comune continutului infractiunilor.

Cunoasterea continutului generic al infractiunii necesita cunoasterea structurii acestuia, a elementelor componente si a raporturilor dintre ele.

Stuctura continutului infractiunii

In continutul infractiunii sunt prevazute conditii cu privire la anumite elemente ce privesc fapta, faptuitorul, valoarea sociala careia i se aduce atingere, imprejurarile de timp si de loc in care se savarseste fapta.

S-a sustinut ca in continutul infractiunii nu poate intra cel ce savarseste fapta - subiectul infractiuni;dupa cum nici valoarea sociala careia i se aduce atingere - obiectul infractiunii.

Obiectul si subiectul sunt elemente extrinseci continutului infractiunii, sunt factori, conditii preexistente savarsirii oricarei infractiuni.

Conditiile prevazute in continutul diferitelor infractiuni, se pot clasifica dupa mai multe criterii:

a) Un criteriu ar fi acela al elementelor la care se refera si deosebim: conditii privitoare la fapta; cu privire la faptuitor; cu privire la obiectul infractiunii; cu privire la locul si timpul savarsirii infractiunii.

Dupa acest criteriu putem face unele distinctii intre conditiile cu privire la actul de conduita si care desemneaza continutul constitutiv al infractiunii si conditiile cu privire la celelalte elemente exterioare actului de conduita cu privire la obiectul, la subiectul infractiunii, la locul si timpul savarsirii infractiunii.

b) Dupa situarea in timp a conditiilor cerute de lege, fata de savarsirea faptei se disting conditii: preexistente; concomitente si subsecvente.

Dupa cum arata si denumirea, conditiile preexistente se situeaza in timp, anterior actelor de executare a faptei si pot face referire atat la obiectul infractiunii, la subiectii, ori la starea pe care trebuie sa se grefeze fapta.

Conditiile concomitente sunt cele in care se savarseste fapta si pot privi locul si timpul comiterii actului de conduita.

Conditiile subsecvente sunt situate in timp dupa comiterea actului incriminat si pot privi producerea unei anumite urmari.

c) In functie de rolul si importanta lor in caracterizarea faptei ca infractiune, conditiile pot fi: esentiale sau constitutive si accidentale sau circumstatiale.

Conditiile esentiale sau constitutive realizeaza continutul infractiunii, iar neindeplinirea lor conduce la nerealizarea infractiunii- deci fapta nu poate fi considerata infractiune.

Conditiile accidentale sau circumstantiale intra in continutul calificat ori atenuat al infractiunii. Nerealizarea acestor conditii nu conduce decat la nerealizarea continutului agravat ori atenuat al infractiunii, dupa caz, realizandu-se insa continutul infractiunii tipice sau de baza.