Dreptul Muncii

Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului.

Art. 948 din C. civ. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153

1. Capacitatea de a contracta;

2. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga;

3. Un obiect determinat sau determinabil;

4. O cauza licita.

Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii:

Capacitatea de a contracta.

Pentru ca contractul sa fie valabil, este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta.

Art. 949 din C. Civ. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege, astfel incat capacitatea constituie regula, in vreme ce incapacitatea este privita ca si o exceptie. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare.

Desi art. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului, alaturi de consimtamant, obiect si cauza, in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului; singura partea incapabila se poate prevala de nulitate, precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. Altfel, partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea.

Potrivit art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani; b) persoana pusa sub interdictie. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. 950, care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii.154 Pentru aceste categorii de persoane, precizeaza art.11 alin.2 din acelasi decret, “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”.

S-a admis totusi, atat in doctrina cat si in jurisprudenta, ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana, daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului.155

Consimtamantul.

Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic

care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil, manifestata in exterior. Din redactarea art. 948 C. civ. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti, si anume al celei “ce se obliga”. O asemenea concluzie este fireste gresita, caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia.

Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil, pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii:

a) sa provina de la o persoana cu discernamant;

Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice, ( deci pentru a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic obligational), subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa.

In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu, in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta.

Dimpotriva, persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala.

Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa, cu toate consecintele decurgand din aceasta.

b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. “Per a contrario”, lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma, (jocandi causa), din prietenie sau complezenta. De asemeni, consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus, “ma oblig daca am chef!”), sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!).

c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat, caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa.

Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa, fie intr-una tacita.