Extras din seminar

Conceptul subiectului IM

Esenţa subiectului special al infracţiunii

De regulă, subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care întruneşte cumulativ cele trei condiţii:

a. vârsta,

b. responsabilitatea,

c. libertatea de voinţă şi acţiune.

Insă, în legislaţia penală sunt cunoscute conţinuturi de infracţiune, care sunt specifice prin aceea, că nu pot fi comise de oricine, ci numai de unii subiecţi speciali care îndeplinesc unele activităţi speciale sau au calităţi specifice. Aceste infracţiuni în teoria şi practica dreptului penal se numesc infracţiuni cu subiect special.

Subiectul special al infracţiunii este acel subiect activ al infracţiunii, care, pe lângă calităţile generale ale lui: persoană fizică, responsabilă, care a atins vârsta necesară răspunderii penale şi are libertatea de voinţă şi acţiune, mai are şi unele calităţi speciale, cerute de componenţa concretă de infracţiune.

Subiectul infracţiunii militare: noţiune, esenţă, caracterizare

Consideraţii generale cu privire la subiectul infracţiunii militare

Una din cele mai controversate şi complicate probleme cu privire la IM este problema stabilirii subiectului IM.

a. Subiectul IM este special

Unele IM, pe lângă calitatea specială, de M al subiectului, mai cer existenţa unor calităţi suplimentare (subiect special în cadrul IM), cum ar fi, de exemplu, calitatea de şef sau persoană cu funcţie de răspundere în cazul infracţiunilor de serviciu: abuzul de putere, excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea puterii (art. 370 CP), atitudinea neglijentă faţă de serviciul militar (art. 378 CP).

Astfel, în raport cu IM concrete, putem vorbi despre aceea că toate IM pot fi comise de subiecţi speciali: de M sau de persoane care au statutul juridic similar cu cel al M (adică, persoane asimilate M). Reieşind din cele expuse mai sus, putem vorbi despre subiecţii speciali generali ai IM.

In cazul când dispoziţia legii penale prevede pentru existenţa componenţei concrete de IM, pe lângă calitatea de M şi alte calităţi speciale, suntem în prezenţa unor subiecţi speciali concreţi.

b. Noţiunea de M.

Noţiunea legală a termenului de „M” a fost dată în art. 2 al Legii nr, 968 din 17 martie 1992. Despre obligaţiunea militară şi SM al cetăţenilor RM (abrogată prin Legea nr I245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei), stipulând că cetăţenii care satisfac SM se numesc M.

O definiţie similară a M este dată în art. 7 al Legii nr. 1245 din

Iulie 2002 Cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei.

Continuând cu desfăşurarea noţiunii de M, aceiaşi lege indica că SM este un gen special de serviciu de stat, care constă în îndeplinirea de către cetăţeni a datoriei constituţionale de apărare a statului în rândurile pe baza obligaţiunii militare sau a angajării benevole prin contract. El prevede SM al efectivului de soldaţi, al sergenţilor, ofiţerilor şi al elevilor din instituţiile de învăţământ militare.

Mai detaliat şi mai corect este dezvăluită esenţa noţiunii de M în art. 2 al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 Cu privire la statutul M , conform căruia M sunt cetăţenii RM care îndeplinesc SM în baza obligaţiunii militare sau a încadrării prin contract, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

M prin contract sunt cetăţenii încadraţi în SM prin contract;

M în termen sunt cetăţenii încorporaţi în SM în termen;

M în termen redus sunt cetăţenii încorporaţi în SM cu termen redus.

M în activitate sunt M care deţin o funcţie militară.

Calitatea de M în activitate se menţine şi în perioada când M sunt eliberaţi din funcţie pentru a urma diferite forme de pregătire sau sunt detaşaţi în interes de serviciu, precum şi în timpul aflării la dispoziţie.

Rezervişti sunt cetăţenii trecuţi în rezerva FA (în momentul concentrărilor sau mobilizării ei pot fi subiecţi ai IM).

Astfel, subiecţi ai IM sunt toate persoanele care au statut de M. Conform art. 6 al Legii sus-indicate, cetăţenii RM au statut de M pe perioada aflării lor în SM.

Conţinutul şi volumul drepturilor şi obligaţiilor M sunt determinate de faptul aflării lui în exerciţiul obligaţiilor SM. Cazurile când M se consideră în exerciţiul obligaţiilor SM se reglementează de art. 17 al Legii nr. 1245 din 18 iulie 2002 Cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, conform căruia, prin îndeplinirea de către M a obligaţiilor SM se are în vedere:

a) participarea la acţiuni militare;

b) exercitarea funcţiilor de serviciu;

c) executarea serviciului de alarmă;

d) participarea la exerciţii şi antrenamente militare; ...