Bazele Teoretice ale Analizei Economico-Financiare - Seminar

Încă de la începuturi, cunoaşterea fenomenelor şi proceselor din natură şi societate a impus, într-o formă mai simplă sau mai dezvoltată, necesitatea analizei. Analiza reprezintă o metodă de cunoaştere bazată pe descompunerea fenomenului, a întregului, în părţile sale componente, în elementele sale constitutive, după care se studiază fiecare parte componentă, se stabilesc relaţiile de cauzalitate, se determină factorii care le generează, se formulează concluziile cu privire la mersul activităţii viitoare.

Obiectul descompunerii pe părţi sau elemente îl poate constitui un rezultat sau o modificare a rezultatului faţă de o bază de comparaţie.

În primul caz, obiectul analizei poate fi exprimat prin relaţia:

şi avem de-a face cu o analiză structurală prin care un fenomen este descompus pe elementele sale componente. De exemplu, poate fi supus analizei rezultatul total al exerciţiului, care, potrivit Contului de Profit şi Pierderi, se descompune pe următoarele componente: rezultat din exploatare, rezultat financiar şi rezultat extraordinar. Ponderea deţinută de fiecare element component ne oferă o imagine asupra surselor de obţinere a profitului, ca şi asupra posibilităţilor de menţinere a lor în viitor.

În cel de-al doilea caz, obiectul analizei îl constituie modificarea nivelului rezultatului faţă de o bază de comparaţie.

unde: X1 – nivelul indicatorului ce se compară;

X0 – nivelul folosit drept bază de comparaţie.

Avem de-a face cu o analiză cauzală prin care o asemenea modificare este explicată pe seama factorilor de influenţă.

Ca un corelativ al analizei apare sinteza, prin care se realizează reunirea părţilor, a elementelor unui fenomen într-un tot unitar. În timp ce analiza presupune o dezmembrare a unui rezultat, sinteza vizează o examinare a elementelor în unitatea lor. Caracterizarea deplină a unei activităţi sau fenomen, necesită îmbinarea într-o unitate a analizei cu sinteza, ca mijloace ale cunoaşterii.

Analiza economico-financiară poate fi de mai multe tipuri, în funcţie de anumite criterii şi modalităţi folosite în studierea fenomenelor economice.

1) Astfel, în raport de momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării fenomenelor studiate, analiza economică se poate împărţi în două tipuri principale:

a) analiză retrospectivă sau post - factum;

b) analiza prospectivă sau previzională.

Analiza retrospectivă sau post - factum se ocupă cu studierea fenomenelor şi proceselor economice care deja au avut loc într-o perioadă de timp mai apropiată sau mai îndepărtată. Scopul analizei retrospective este de a studia rezultatele obţinute într-o anumită perioadă de timp în comparaţie cu obiectivele stabilite, în vederea stabilirii factorilor şi cauzelor care provoacă diferite abateri în desfăşurarea fenomenelor şi proceselor economice, rezervele nemobilizate şi să propună măsuri pentru reglarea şi optimizarea activităţii economice în viitor.

Analiza prospectivă sau previzională se ocupă cu cercetarea fenomenelor şi proceselor care vor avea loc într-o perioadă viitoare. Analiza previzională joacă un rol important în fundamentarea programului de activitate, în luarea deciziilor cu caracter tactic şi strategic, în alegerea variantei optime de acţiune.

În timp ce analiza retrospectivă se bazează pe variabile cunoscute, certe, analiza previzională se bazează pe variabile incerte, ceea ce determină utilizarea unei metodologii diferite. Astfel, analiza retrospectivă studiază o singură variantă a fenomenului, iar în cadrul său prevalează legăturile de tip funcţional, pe când în analiza previzională sunt studiate mai multe variante, dintre care este selectată cea considerată optimă, şi apar frecvent legături de tip stocastic.

2) În funcţie de modul de studiere în timp a evoluţiei fenomenelor economice, se pot distinge două tipuri de analiză economică:

a) analiza statică;

b) analiza dinamică.

Analiza statică se ocupă cu studierea fenomenelor economice şi a legăturilor de cauzalitate care determină starea acestor fenomene la un moment dat. Acest tip de analiză permite cunoaşterea nivelului fenomenelor sau rezultatelor economice, a abaterilor existente la un moment de referinţă ales, precum şi a structurii acestor fenomene.

Analiza dinamică studiază fenomenele şi procesele economice în mişcarea şi condiţionarea lor reciprocă, evidenţiind poziţia pe care o deţin şi modificările survenite în diferite momente ale evoluţiei lor. Pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care acţionează asupra schimbării poziţionale a fenomenelor economice, precum şi tendinţele în evoluţia viitoare a acestora.

3) În raport de însuşirile sau caracteristicile fenomenelor economice cercetate, analiza economică poate fi: analiza calitativă şi analiza cantitativă.

Analiza calitativă se ocupă cu studierea laturii intensive sau calitative a fenomenelor şi proceselor economice. Cu ajutorul acestei analize se stabilesc însuşirile esenţiale ale fenomenelor economice şi factorii care sunt de aceeaşi natură cu fenomenele cercetate.

Analiza cantitativă cercetează latura extensivă a fenomenelor economice, exprimată prin diferite determinări cantitative, precum şi modificările structurale intervenite în mărimea acestor fenomene. Extinderea analizei cantitative necesită folosirea tot mai largă a metodelor matematice moderne. Cu toate acestea, succesul aplicării metodelor matematice în modelarea fenomenelor economice depinde de adâncirea analizei calitative, care trebuie să preceadă şi să finalizeze analiza cantitativă.

1.2. CONŢINUTUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Drumul pe care îl parcurge analiza reprezintă inversul evoluţiei reale a fenomenului, în sensul că ea porneşte de la rezultatele obţinute către elemente şi factori.

Realizarea acestui demers presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene sau rezultate exprimate cu ajutorul unor indicatori calitativi şi cantitativi, precum şi a modificării lor în timp şi spaţiu;

2. Determinarea elementelor componente, a factorilor de influenţă şi a cauzelor care acţionează asupra fenomenelor studiate. Pe această linie, trebuie făcută delimitarea între elemente componente şi factori de influenţă. Astfel, elementele reprezintă părţile componente ale întregului, în timp ce factorii constituie acele forţe motrice care explică apariţia şi evoluţia fenomenului;

3. Stabilirea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influenţă şi fenomenul analizat, precum şi între factorii care acţionează;

4. Măsurarea influenţei fiecărui factor asupra fenomenului analizat şi stabilirea factorilor cu acţiune pozitivă sau negativă, precum şi a rezervelor interne nefolosite;

5. Sintetizarea rezultatelor analizei şi formularea concluziilor şi aprecierilor finale asupra fenomenelor cercetate;

6. Elaborarea măsurilor şi fundamentarea deciziilor privind folosirea optimă a resurselor şi sporirea eficienţei activităţii economice în viitor.