Bazinul hidrografic al Dunării - Județul Teleorman

Date generale despre Dunăre

Dunărea este cel mai important fluviu al Europei nu prin lungime, fiind întrecută de Volga și nici prin intensitatea traficului, depăsind-o Rinul, ci datorită cursului său care străbate continentul de la vest la est, prin regiuni de mare diversitate ce aparțin a 10 țări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Iugoslavia, Romania, Bulgaria, Moldova (deschidere de 2 km), Ucraina. Dunărea trece prin 4 capitale: Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad.

Prin lungimea sa de 2857 km, prin suprafața bazinului hidrografic de peste 817.000 kmp, prin debitul mediu multianual de cca. 6300 mc/s, Dunărea este dupa Volga, ca mărime, al doilea fluviu în Europa , ocupând locul 24 in lume. Bazinul hidrografic al Dunării, cu o suprafață de 817.000 kmp, se desfasoară pe 8ᵒ latitudine, între paralele 42ᵒ latitudine nordică (izvoarele Moravei sârbești) și 50gr. latitudine sudică (izvoarele Moravei sârbești) având o lațime de cca. 600 km . În longitudine, bazinul hidrografic al Dunării, se desfasoară pe 22 ᵒ longitudine, între 8ᵒ longitudine vestică (la izvoare) și 30ᵒ longitudine estică (la varsare), lungimea cursului pe talveg este de 2857 km, panta medie fiind de 25 cm/km. Bazinele fluviale vecine sunt: Rinul în vest. Weserul, Elba, Oderul, Vistula in nord, Nistrul in est, Ronul in sud-vest, Padul, Adigele, Vardarul, Marita in sud.

Izvoarele Dunării se găsesc în masivul muntos Munții Pădurea Neagră și sunt constituite din două pâraie numite Brege (48km) și Brigach (43km) ce se unesc în localitatea Donaueschingen, la cota 679 m, unde este considerat punctul de plecare al Dunării. Dunărea intersecteaza de două ori lanțul Alpino-Carpatio-Balcanic, odata in dreptul localitatii Devin (Cehia), iar a doua oara între Bazias și Drobeta-Turnu-Severin, unde formeaza pe o lungime de 44 km defileul Portile de Fier.

Fig.1 Bazinul hidrografic al Dunării

Sursa: google images

Date privind bazinul hidrografic

Teritoriul judeţului Teleorman este situat in partea sudică a ţării, in zona centrală a Câmpiei Romane, fiind incadrat de judeţul Argeş si judeţul Dâmbovita la nord, judeţul Giurgiu la est, judeţul Olt la vest şi Bulgaria la sud, in zona de confluenta a râurilor Olt si Vedea cu fluviul Dunărea. Judeţul este organizat administrativ în trei municipii – Alexandria, Rosiori de Vede şi Turnu Măgurele, doua oraşe – Zimnicea şi Videle – şi 92 de comune . Extemitatea sudica a judeţului coincide cu extremitatea sudica a tarii, fiind judeţ de frontiera cu Bulgaria, pe o lungime de cca. 88 km.

Date privind reteaua hidrografica

Rețeaua hidrografică însumeaza o lungime de 1543 km din care 61.5 km regularizați si 194 km indiguiți. Teritoriul județului este străbătut de la nord spre sud de urmatoarele răuri: Olt, Vedea, Teleorman, Călmățui, Urlui, Glavacioc, Siu, Sericu, Nanov, Bratcov, Burdea, Cainelui, Clanita, Dambovnic, iar fluviul Dunărea limiteaza partea de sud a judetului (88 km).

Lunca Dunării reprezintă astăzi cea mai antropizată unitate a județului Teleorman, datorită marilor lucrări de îndiguiri, desecări și irigații. Lunca Vedei este mai mare in zona Smărdioasa- Bujoru, atingând la Bragadiru o lațime de până la 2 km și o altitudine de 18 - 20 m, mai mică decât cea a grindurilor fluviale ale Dunării, datorită acestei configurații, în timpul revarsării Dunării apele pătrund în lunca Vedei și determină mlaștinirea ei. Rețeaua hidrografică din arealul municipiului Turnu Măgurele este dominată de prezența în apropiere a Dunarii și Oltului. La Turnu Măgurele Dunărea are o lățime de circa 900 m. Debitul fluviului se realizează în funcție de anotimp și de cantitățile de precipitații o valoare medie a acestuia fiind de 5.800 mc/s. Dacă excludem Dunărea și Oltul, rețeaua hidrografică din zona municipiului Turnu Măgurele este deficitară.

Din analiza raportului dintre precipitațiile medii multianuale (X=500mm) și evapotranspirația potențiala (E=700 mm), elemente determinante în formarea scurgerii lichide superficiale și a raurilor, rezultă ca ne aflăm într-o regiune deficitară în ceea ce privește umiditatea (X < E), dar destul de apropiata de echilibru. O mare parte din cantitatea de apa rezultată din precipitații, care nu reusește sa se scurgă se infiltrează, alimentănd orizonturile de apa freatică, iar o alta parte stagnează în crovuri formănd lacuri cu caracter temporar.